Sfaturi de sanatate

Vindecați de cancer cu miere și plante

Posted on 30 Decembrie 2012. Filed under: Mierea si produsele stupului, Sfaturi de sanatate | Etichete:, , |

vindeca-i-de-cancer-cu-miere-i-plante

“Au băgat sonda, au intrat, au intrat și la un moment dat au ajuns în capul rinichiului și au zis: n-are nimic, e perfect. Întoarce camera, le-a zis doctorul. Și atunci au descoperit… pe unul dintre pereții rinichiului se vedea curgând sange. Sânge, sânge curat. Scoateți-l afară că are o tumoră cât capul unui copil! Ăsta-i cancer, clar! Cancerul meu se întinsese exact ca o ciupercă peste rinichiul și plămânul strâng”. Avea metastază.

Asta era într-o vineri. Luni l-au operat. “Înainte de operație, doctorul mi-a spus: operația nu e grea. E foarte grea. Ai 50 % șanse de scăpare, 50% șanse de plecare”. I-au scos un rinichi și uretra, metastazele i le-au lăsat în corp. N-au avut cum le curăța căci erau întinse ca o pânză de păianjen pe plămânul stâng și pe rinichiul drept. Și când el încă mai spera la viață, a venit iarăși doctorul: “Îți spun clar, șansele tale de viață, dacă mai sunt, sunt de maxim 6 luni”.

“Nu știam ce să fac: să urlu, să mă arunc pe jos, să râd, să mă uit la el și să cred că e un banc prost… A zis: nu ai ce să faci. Nu mai poți să faci nimic. Doar Dumnezeu te mai poate ajuta, doar un miracol”. Au trecut trei ani de atunci și Dan Țiplea din București trăiește și e aproape sănătos. Metastazele lui au dispărut – pe filmele analizelor apar acum ca niște puncte mici. Mai are de așteptat încă șapte ani să fie absolut convins că a scăpat definitiv de cancer, însă și acum Dan Țiplea se consideră ca și vindecat. Medicul lui, uluit – același care-i mai dăduse șase luni de viață – , i-a spus că nu-și explică ce și cum a făcut (el nu crede, oricum, decât în ceea ce taie), dar dacă a luat ceva, să ia în continuare.

“Domnule, e clar, eu dacă nu mor de cancer, mor de foame!”

Rețeta vindecării i-o dăduse, de fapt, tot doctorul, fără să știe, în ziua aceea cruntă în care-l anunțase că doar un miracol îl mai poate salva. A fost momentul în care Dan Țiplea a început să cheme minunea aceea cu toate forțele lui. Și ea a venit așa cum e mai simplu, pe stradă, când întâmplător soția sa a auzit o conversație despre o vindecare incredibilă de cancer. Se vorbea acolo despre un tratament vindecător pe bază de miere și de crudități. O rețetă naturistă, de fapt.

Inventatorul suplimentului apicol era un bucureștean: inginerul Victor Bogdan, premiat la saloanele de inventică de la Geneva și de la Bruxelles. Juriul îl apreciase chiar pentru acest supliment vindecător, un mix de miere și multe alte produse din stup.

Dan Țiplea l-a căutat pe inginerul – inventator, a cumpărat suplimentul, iar restul tratamentului l-a primit gratuit. Așa îl dădea Victor Bogdan tuturor bolnavilor, fără bani. Căci rețetele naturiste le primise moștenire de la prietenul său din tinerețe, regretatul vindecător Valeriu Popa și promisese să le dea mai departe suferinzilor exact așa cum le-a primit. Tratamentul anti-cancer este, însă, atât de dur, încât puțini rezistă să-l ducă până la capăt. E reinventarea definitivă a felului de a mânca.

“40 de zile am luat suplimentul pe bază de miere, iar în loc de mesele mele obișnuite mâncam semințe, orez crud cu măr ras, țelina, morcov, grâu încolțit, portocale, fasole, mazăre dulce, sfecla, conopidă, varză. Fără pic de carne, de usturoi, de păstăi de orice fel, fără pic de tot ce obișnuisem eu să mănânc până atunci, de fapt. Așa că mi-am spus: domnule, e clar, eu dacă nu mor de cancer, mor de foame! Aveam un mirooos… pe stradă puteam să concurez cu orice câine: acolo s-au făcut sarmale, dincolo dovlecei umpluți. Înghițeam în sec și mă întorceam acasă la minunatul meu orez luat bob cu bob”, râde Dan Țiplea.

La trei luni de la tratamentul naturist, a observat că metastazele lui au stagnat. După încă trei luni, au început să scadă. Iar acum, de la câțiva centimetri cât aveau ele la început, s-au micșorat până la câțiva milimetri și sunt în continuu regres. Când le povestește cunoscuților că odată el a avut cancer, metastază chiar, și că acum mai are doar niște ”punctișoare”, nu-l crede nimeni. Le arată diagnosticul, analizele și fișele lui de spital, urmărind cu degetul – uite aici scrie negru pe alb “tumoră malignă a bazinului renal” și aici, pe analizele parafate de medic, arată cât de mult se tot micșorează. De abia acum, cu greu, e crezut.

“Dumnezeu, când a făcut pământul, a făcut și medicamentele”

Astăzi, Dan Țiplea a învățat să fie fericit cu nimic. Îl bucură orice banalitate, chiar și simplul fapt de a merge pe stradă. “Înainte aveam senzația că sunt nemuritor. Astăzi am învățat să apreciez totul. În primul rând, faptul că mă trezesc dimineața și sunt sănătos și am șansa la o nouă zi. Și apoi, înveți să te bucuri de tot, de fapt, de la întâlnirea cu un om, până la primăvară, iarnă, n-are importanță, de orice. Simți o bucurie fantastică, parcă poți să zbori când te gândești că ai primit o nouă șansă”, spune. Tratamentele naturiste nu-i par miraculoase, ci firești: “Ele par miraculoase pentru lumea medicinei alopate. Însă Dumnezeu, când a făcut pământul, a făcut și medicamentele. Pentru că le ai, calci pe ele”.

Povestea lui a trăit-o și Constanța Bițulescu din Craiova, pensionară. Acum câțiva ani a descoperit că are tumoră mamară stângă. A făcut citostatice, chimioterapie, s-a operat, dar vreme de patru luni după aceea, îi era atât de rău, încât nu se putea ține pe picioare. Se temea să nu recidiveze, așa cum văzuse ea prin spitale că se întâmplă de obicei. Cum nici un tratament alopat n-o ajuta să-și revină, a început să caute metode naturiste. A început cu ceaiuri speciale. N-au ajutat-o cu nimic. A continuat cu vitamine naturiste de la Plafar. Tot nimic.

Într-o zi, cineva i-a aruncat o vorbă cum că undeva, la București, ar exista cineva care a inventat un supliment anticancer…Și așa a ajuns și ea la inginerul Victor Bogdan. Și, după șase luni de tratament naturist, a devenit alt om. Nu numai că boala n-a mai recidivat, dar zice că brusc organismul i-a întinerit.

“După acele șase luni naturiste, analizele mele arătau ceva ce nici eu nu puteam să cred: parcă aveam corp de 30 de ani, nu de 60, cât împlinisem. Și apoi, efectele le văd și astăzi. Dacă înainte dormeam după amiaza, acum nu mai pot, am prea multă energie. M-am angajat la un chioșc de ziare și toată ziua muncesc fără să obosesc vreun pic. Înainte răceam în gât din orice, amigdalita mea nu-mi dădea voie nici măcar să beau un pahar cu apă rece de la frigider. Acum mănânc înghețată, sunt cea mai fericită! La fel, toată viața mea am avut reumatism poliarticular acut. Acum nu mă mai dor degetele și nici nu mi se mai umflă. Aveam ulcer duodenal cu dublă nișă, iar trecerea de la primavară la vară era un chin pentru mine. Acum nu mai am probleme. Ultima dată, analizele mele arătau că mă aflu sub limita moleculelor de cancer. Adică, vindecată”, ne spune Constanța Bițulescu.

De când a descoperit că se poate face medicină și altfel, le face morală prietenelor: “Bine, măi, voi aveți aurul în curte și nu știți să-l prețuiți? Aveți rădăcini de pătrunjel, morcov, sfeclă și nu le valorificați? Păi zerul de la vacă vindecă ficatul și fierea, nu mai faci piatră, nu mai ajungi la spital. Cumnată-mea s-a vindecat de fiere cu zerul de la vacă. Și voi umblați cu atâtea medicamente în geantă!”.

“Laboratorul” de vindecări

În vreme ce sute de “pacienți” de-ai lui își înghit cuminți suplimentul apicol de trei ori pe zi, inventatorul Victor Bogdan, pensionar, trudește din greu în stupina lui de lângă București. Produce suplimentul din 2003. Rețeta e secretă. Jumate din an acolo doarme, într-o cămăruță austeră cât o cutie de chibrituri. Și zice că el e fericit așa, în pustietate, fără televizor și fără curent electric, doar cu albine și cărți. Prima lui grijă din zi sunt întotdeauna zburătoarele. Cum dau zorii sare din pat, se echipează cu mască și halat și începe verificările. “Ce fac fetițele lui tata, cuminți, cuminți?”. Încă două minute de liniște și începe din nou să vorbească singur: “Aoleo, stupul ăsta și-a pierdut matca! Aolică, aolică, au tras botci de salvare, trebuie unificat urgent! Aha, ăsta-i propolis… îl las aici, că-l ling ele!”.

Iubește apicultura din tinerețe, de pe vremea când era coleg de serviciu cu vindecătorul Valeriu Popa. Nenea Omu, așa-l știa lumea. Era atât de bun și de dornic să ajute oameni, că molipsea pe toată lumea, își amintește inginerul. L-a molipsit și pe el, inițiindu-l în lucruri ce nu stăteau scrise în nici un manual. “Bogdane, îmi spunea, 85% dintre orbi își pot recăpăta vederea prin tratamente naturiste”.

Tot de la el am învățat că aproape orice boală se poate vindeca dacă bolnavul își dorește, crede și respectă niște reguli. Valeriu Popa știa toate lucrurile astea fiindcă avea niște calități deosebite, pe care de fapt le avem cu toții, dar în stadiul de sămânță. El, de pildă, percepea vibrațiile din jur. Punea mâna pe bolnav și pe fruct și, dacă vibrațiile le erau compatibile, știa că fructul acela este bun pentru suferința bolnavului. Și așa a construit el rețetele naturiste cunoscute de atâta lume, măsurând vibrațiile. Mie mi-a lăsat rețetele tratamentelor într-un dosar… probabil fiindcă știa că o să fiu băiat de treabă și o să-i duc munca mai departe”, spune inginerul.

Mesajul medicilor: bolnavii nu trebuie să se îmbete cu apă rece

Suplimentul apicol inventat de el, împreună cu rețetele lui Valeriu Popa, au vindecat și au ameliorat până acum suferințele a sute și sute de bolnavi: au îndreptat Parkinson, ciroze hepatice și miastenia gravis, au vindecat boli de piele, depresii, anxietăți, boli de stomac și multe altele.

“La cancere, peste 50% dintre cazuri s-au făcut bine. Cazuri ca: ajutați-mă, doctorul m-a trimis acasă, nu mi-a dat nici o speranță. La mine apelează un om care a cam terminat cu medicina. Adică doctorul l-a operat, pe urmă a făcut metastază, l-a operat din nou și iar n-a fost bine. În 2002 a ajuns la mine o femeie disperată. Doctorul îi spusese chiar așa: du-te acasă, fă testament copiilor și nu lăsa lucrurile încurcate pe acest pământ! Mai ai de trăit șase săptămâni. Femeia a luat tratamentul și trăiește și azi! Iar exemple sunt nenumărate”.

Explicația vindecărilor miraculoase este naturală, logică, științifică și simplă, adaugă Victor Bogdan. Suplimentul lui apicol ar conține ceva ce medicamentele nu conțin: acizi nucleici. Și mai e ceva: “Îi vindecă, de fapt, și credința lor. Dacă ei nu cred că tratamentul naturist îi face bine, nu-i face, orice ar lua”.

Este de acord cu asta și Adriana Tatomirescu, medic specialist cu competență în apifitoterapie. “Da, ajută credința. Este o formă de relaxare a sistemului nervos. Te întărește și te ajută să mergi mai departe. Și contează enorm să ai psihicul solid, să fii motivat și să-ți dorești să înfrângi boala”, ne-a explicat ea. Dar vindecările de metastaze sau de cancere avansate doar cu tratamente naturiste i se par imposibile. Unele, spune, se poate să fie erori de diagnostic.

“Eu cred că, într-un cancer, produsele naturale sunt importante doar fiindcă cresc imunitatea și ajută chimioterapia să-si reducă mult efectele adverse. Dar nu că vindecă. Când se va face un studiu clinic că dacă mănânci 17 kilograme pe zi vegetale apicole și toate minunile din natură, totul bio, și efectul pozitiv a fost reproductibil la pacienți cu același gen de afecțiune și, după nu știu câți ani n-au existat recidive, da, pot sa cred. Altfel nu. Trebuie să văd”, a adăugat dr.Adriana Tatomirescu.

Scepticismul ei il împărtășesc și medicii oncologi de la Institutul Fundeni. Cei contactați de noi ne-au declarat, simplu, că cel mai bun mesaj pe care l-ar putea transmite ei bolnavilor în stadii terminale ar fi să caute să nu se îmbete cu apă rece. Acesta ar fi, mai cred ei, cel mai mare rău pe care și l-ar putea face singuri. Cu toate astea, doctorii n-au găsit nici o explicație pentru numărul în creștere al suferinzilor vindecați sau ameliorați prin metode naturiste.

Sursa: Jurnalul National, 28 dec.2012.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Ceaiurile părintelui Neamţu, leacuri sfinte

Posted on 1 Martie 2012. Filed under: Sanatate, Sfaturi de sanatate | Etichete:, |

Călugărul vindecător Mihai Neamţu ne-a lăsat moştenire zeci de reţete de ceaiuri cu care el a tămăduit, în timpul vieţii, peste un milion de români.

Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe lîngă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflînd credinţă. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămîntească, dar ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sînt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.

O viaţă pentru cei suferinzi

Călugărul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnîndu-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi.
Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu în noapte, astfel încît Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plîngea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormîntare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi sănătate.

Minuni cu plante şi rugăciuni

Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el. Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de cîteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămîie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mîncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.

Cele două ceaiuri de bază

Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. Va revigora organismul şi va amelora toate suferinţele. Nu are nicio contraindicaţ ie. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică. Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. În timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, cîte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gîtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.

Ceaiul care „taie“ boala

Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare. Contra căderii părului, se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa. Un alt ceai care „taie“ boala, acţionînd în sensul vindecării: se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţ i, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rînd. Ceai contra diareei: chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.

Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50

Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducele. Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului, troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.

„Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi

Pentru probleme de canal urinar şi blocaj urinar, călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vîsc, scai vînăt, îndulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrală dureroasă, se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierb în apă. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat şi fiere: se ia cîte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersici, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pîlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rînd. Se iau patru guri de fum înainte de mîncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cît mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mînca.

Un copac vindecă de cancer

Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacăn care să aibă scoarţă sănătoasă. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă. Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului. Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. Se pun la fiert 3 litri de apă. Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet pînă ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. Ceaiul se bea. La indicaţiile călugărului Mihai, la tratament se adaugă şi un trunchi de răchită care se alege şi se pregăteşte la fel.

Comprese de oblojit rănile

Pentru oprirea hemoragiei: se macină o lingură de cafea naturală prăjită, una de seminţe de chimion, alta de scorţişoară, alta de zahăr şi un vîrf de lingură de cuişoare. Se adaugă trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cîte o linguriţă la fiecare oră, după care se beau 100-200 ml lapte fiert şi răcit. Pentru cicatrizarea rănilor, se fierbe un litru de lapte în vas emailat. După ce se răceşte se toarnă în alt vas curat. Fierberea se repetă de cinci ori. Se curăţă un cartof roşu cu pieliţă groasă şi se taie cît se poate de mărunt cu un cuţit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce în lapte cînd fierbe a 5-a oară şi se amestecă pînă se face pastă. Se pune pe orice fel de rană, un cm grosime şi se leagă cu un tifon alb, sterilizat. Se păstrează legătura două zile şi două nopţi. În caz de puroi cu febră, călugărul Mihai recomandă comprese aşezate mai joc de locul care supurează. Se folosesc 4 bucăţi de pînză albă subţire şi deasă, îmbibate în lapte fiert, ţuică de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin şi vin roşu. Peste ele se aplică un strat subţire de frunză de sfeclă de zahăr sau o felie subţire de sfeclă tăiată în lung. În loc de sfeclă de zahăr se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresă, cea cu lapte trebuie să fie pusă pe piele, a doua peste prima, şi tot aşa, pînă la cea cu vin roşu.

Contra reumatismului şi prostatei

Pentru prostată, se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cîrpă cu vin şi se pune pe băşică. De cîte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vînăt, troscoţel, grîu, gălbenele, vîsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe.
Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.
Pentru slăbire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gîştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă.

Leacuri pentru tensiune şi probleme de vedere

Pentru anemie, se mănîncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cît mai roşiatică şi o bucată de carne de vînat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc.
Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore. Pentru deficienţe de vedere, să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean.
În caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn.
Pentru boli genitale, se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de cîmp, tătăneasă.

Ceaiuri şi frecţii pentru sănătatea minţii

Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj şi sînt neliniştiţi: trifoi roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta. Ceai pentru memorie: soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. Ceaiul se toarnă în spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric şi la organele sexuale. Călugărul mai recomandă, pentru cei cu boli psihice ca, în fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.

Pentru inimă şi plămîni

• Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel. Ceai pentru boli de plămîni: fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă. Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă.

„Fiţi buni şi faceţi bine!“

• Pe lîngă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai ne-a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună.
„Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sînt principiile de bază ale filosofiei lui. „Certăreţii au faţa urîtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sînt gata să ierte oricînd şi orice greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămîne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. Încercaţi să urmăriţi şi voi cînd faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi faceţi binele. Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei. Dacă sînteţi toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi. Cînd ne certăm cu cineva, sîntem nervoşi, nu mai putem mînca, nu ne putem odihni, împrăştiem agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa călugărului înţelept. Cît priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea: „Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa cu care este spusă rugăciunea“.

 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Descoperire uluitoare despre cauza CANCERULUI.

Posted on 5 Februarie 2012. Filed under: Mens sana in corpore sano, Sanatate, Sfaturi de sanatate | Etichete:, , |

Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege CAUZA BOLII

Doctorul german Ryke HAMER a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei. Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional. El a numit acest soc dupa numele fiului sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).

Dr. Hamer era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.

Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui. Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele. Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.

Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.

Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.

Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.
Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.

Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului: fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.

La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:

a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.

b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).

Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.

In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.

Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.

Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.

Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.

Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.

In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului.

Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).

In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.

Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.

Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.

De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98%. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.

O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.

Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.

In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.

B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.

C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.

 *Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.

* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.

* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.

* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.

* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)

* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintifice

Rezultatul cercetarilordoctorului Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.

In 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.

Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

GERMAN NEW MEDICINE® (GNM)
Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer,

de Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada

 Sursă: FINANCIARUL

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

SEMINŢELE, mici uzine de sănătate

Posted on 13 Noiembrie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Fructe si legume tratate cu etilena, Fructele, Mancarea tip fast-food, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Otetul de mere, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete:, |

 Seminţele, aceste mici uzine de sănătate 

     Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe.

     Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă.

     Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii.

     Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.

Seminţe de dovleac pentru inimă

    

     Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc.

     Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea.

    Diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism.

     Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă.

     În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă.

     În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute.

    

     Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile.

     Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.

 Susanul previne osteoporoza

 

     Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă.

     Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare.

     Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine.

     Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza.

     Au si o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace.

     Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.

Seminţe de mărar pentru glaucom

 

     Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei.

     În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare.

     Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă.

     În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine.

     Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic.

     Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.

Expectorant din seminţe de in

 

     Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare.

     Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor.

     Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute.

     Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei.

     Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei.

     Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică.

     Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribu-ind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.

„Bomboanele agricole” combat nicotina

 

     Semintele de floarea soarelui sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale.

     Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare.

     Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent.

     Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă.

     Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B.

     Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.

Seminţele care înlocuiesc insulina 
    

     Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină.

    

     Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei.

     Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia.

     Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare.

     Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului.

     Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi.

     În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.

Sîmburii de struguri

    

     Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere.

     Chimen, coriandru şi mac

 

     Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă.

     Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug.

     Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt.

     În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume.

     Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai.

     Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Sunt un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor.

      Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.

 

    

Alte seminţe de leac

     – seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele;

     – seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare;

     – seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse;


    

– pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!
    

seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se mestecă pe partea unde se află dintele bolnav;


    

pentru potenţă, prostată şi pietre biliare mici: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine;


    

seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine;


     – seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos;

     – seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere;


     – durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte;

     – pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic;


     – seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală;
    

seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît;


     – decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară);

     – în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă;


     – mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu;
    

– uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci;
    

– cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut;

     – seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.


Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Cum păcălesc brutarii o ţară întreagă. VEZI cum se fabrică „pâinea neagră” – Social EVZ.ro

Posted on 25 Octombrie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Chimicalele din salamuri, Otetul de mere, Sfaturi de sanatate, Teflonul |

Cum păcălesc brutarii o ţară întreagă. VEZI cum se fabrică „pâinea neagră” – Social EVZ.ro.


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Fructele, numai pe stomacul gol !

Posted on 28 Iulie 2011. Filed under: Fructele, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul de mere, Sanatate, Sfaturi de sanatate | Etichete:, , , |

Din sfaturile nutriţioniştilor:

 

 
 
 ( Sursa internet )
 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Legatura dintre cancer si alimentatie a fost edificata – Formula AS nr.822/2008

Posted on 27 Iulie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Bicarbonatul de sodiu, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul de mere, Sfaturi de sanatate |

 Legătura dintre cancer şi alimentaţie a fost edificată

– preluare din Formula AS nr.822/2008 –

    
     Congresul cancerului tinut in anul 2008 la Paris a confirmat capacitatea exceptionala a fructelor si legumelor de a preveni si vindeca tumorile ucigatoare
 
     „Bomba” ultimului congres mondial al cancerului tinut la Paris a fost victoria Legatura dintre cancer si alimentatie este edificatamorcovului si a rubedeniilor lui impotriva bolilor oncologice.
 
     Fructele si legumele au triumfat. Un studiu mamut, intins pe o durata de 35 de ani si efectuat pe 500.000 de subiecti, a dovedit fara drept de apel ca alimentatia vegetariana reduce drastic aparitia cancerului. Practicantii terapiilor naturiste au avut dreptate. Cand Dumnezeu a lasat boala, a lasat si leacurile care o pot vindeca.
 
     „De necrezut”, a exclamat profesorul francez Michel Boiron, presedintele fondator al Congresului international al cancerului. Scepticismul nostru este invins. Cifrele studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition = Investigatia europeana prospectiva privind cancerul si alimentatia) sunt de necombatut. Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata.”
 
     Desi nu e noua, ideea ca hrana joaca un rol decisiv in stoparea sau dezvoltarea tumorilor canceroase a fost multa vreme respinsa, minimalizata sau privita cu scepticism de lumea medicala occidentala.
 
     Cancerul era interpretat ca o boala in sine, declansata prin dereglarea necontrolata a unor celule. Un soi de „nebunie” organica. Din fericire, studiul EPIC vine cu concluzii de neclintit. Este cea mai mare ancheta realizata vreodata asupra relatiei dintre nutritie si cancer.
 
     Studiile efectuate compara alimentatia si modul de viata a 500.000 de indivizi din tarile nordice si sudice ale Europei, unii dintre ei amatori de unt si de carnuri grase, ceilalti – consumatori de legume, fructe si untdelemn de masline. Incepand cu anul 1970, majoritatea subiectilor au fost urmariti fiecare in parte, in medie, timp de cinci ani.
 
     Ultimele rezultate au fost publicate in iunie 2005 si comunicate oficial la congresul de la Paris. A fost primul studiu combinat cu prelevari de sange si ADN, stocate in banci biologice, pentru cercetarea indicilor nutritionali. Concluzia e clara: schimbarea regimului alimentar poate reduce frecventa cancerului. Iata si cateva prescriptii importante rezultate din studiul EPIC.
 
     7 porţii de vegetale pe zi + sport

     Persoanele care consuma in medie 35 de grame de fibre vegetale pe zi (sapte portii de fructe si de legume mancate pe intinderea unei zile) reduc riscul imbolnavirii de cancer cu 40%. Cifra creste, daca pe langa alimentatia vegetariana, veti fi atenti sa va si miscati. Mai ales cancerul intestinal si cel de colon sunt tinute in frau printr-o alimentatie adecvata combinata cu sport.

     „Marele progres al acestui studiu consta in faptul de-a arata ca riscul cancerului poate fi drastic redus prin cresterea consumului de fructe si de legume, principalele surse de fibre alimentare”, spune profesorul Elio Riboli, responsabilul studiului EPIC, specialist mondial in probleme de nutritie si cancer. Includeti in fiecare din mesele dvs. o leguma sau o salata si un fruct la desert. Care sunt cele mai indicate?

     Toate fructele contin combinatii de substante protectoare. Pentru a beneficia de ele, variati culorile: dupa ce mancati un mar rosu, gustati o para aurie sau un strugure negru. La fel si in cazul legumelor: dupa o tomata rosie, consumati un broccoli verde sau o ridiche neagra.

     Cel mai adesea, principiile active care opresc cancerul sunt cuprinse chiar in colorantii din plante. Eficienta lor a fost constatata nu doar in cancerul de colon, ci si in cel de prostata, pancreas, plamani, esofag.

     Uitaţi carnea, mâncaţi peşte !

     Se banuia de multa vreme ca excesul de carne nu este sanatos. Studiul EPIC confirma si aceasta realitate. Analiza efectuata a grupat carnea in trei categorii: carne rosie, mezeluri si carne de pasare.
 
     Din prima grupa fac parte carnea de vita, vitel, porc, proaspata, tocata sau congelata.
 
     Din grupa a doua fac parte salamurile de porc sau vita, conservate in saramura, cu sau fara nitrati, afumaturile, carnea uscata sau conservata prin fierbere: jambonul, carnatii, pateul de ficat, crenvurstii etc… Pasarile au fost reprezentate de gasca si pui.
 
     Rezultatul: riscul de cancer colorectal e mult mai ridicat la consumatorii de carne si mezeluri. In schimb, nu exista nici o problema cu carnea de pasare, cu conditia sa nu fie din crescatorii.
 
     Ca solutie alternativa pentru carne se recomanda pestele, desi efectul lui protector n-a putut fi explicat pe deplin. Se presupune ca anumiti acizi grasi, prezenti in mare cantitate in uleiul de peste, inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase.
 
     Leguminoase si cereale complete

     Grau, orz, ovaz, mei, secara, linte, fasole, soia, seminte de in si susan. „E timpul sa redescoperim cerealele si leguminoasele”, ne indeamna studiul EPIC. „Bogatia lor in fibre participa, de asemenea, la prevenirea cancerului de colon. In sensul acesta ar fi bine ca painea cotidiana sa fie inlocuita de sase portii de grau incoltit, consumat pe durata unei zile.”

     Unele leguminoase (mai ales soia) prezinta un alt atu: continutul lor bogat in fito-estrogeni. Femeile asiatice, care consuma multe leguminoase inca de la varsta copilariei, sunt mult mai putin atinse de cancerul de san.

     Ipoteza avansata: acesti micro-constituenti sunt capabili sa blocheze efectul estrogenilor asupra celulelor mamare. In schimb, o posibila cauza de aparitie a cancerului de san poate fi excesul de kilograme acumulate dupa menopauza. In concluzie, puneti linte in toate salatele, mancati cu incredere soia, mancati cereale complete. Protejati-va intestinul si controlati-va greutatea.

     Câte puţin din toate

     Decat sa mananci un anume aliment, mai bine consumi cate putin din toate… Si reduceti consumul de alcool. De fapt, ideea generala care s-a desprins la congresul de la Paris a fost ca nu exista atat alimente protectoare, cat un model alimentar preventiv, inspirat din modelul mediteranean. Si anume: legume stropite din belsug cu ulei de masline.

     Un alt principiu recomandat priveste alimentele proaspete si crude, netrecute prin foc. Favorizati, deci, salatele de legume, condimentate cu ierburi aromate, si fructele de toate gusturile si culorile. Activitatea fizica reduce riscul cancerului de san.

     Nici o zi fără mişcare

     O a doua surpriza a Congresului de la Paris a fost confirmarea prin studiu a incidentei deosebite pe care sportul, miscarea, o are in stoparea diverselor tipuri de cancer. Prin urmare, specialistii recomanda includerea lor in viata cotidiana. Nici o zi fara plimbare in aer liber, fara cateva minute de gimnastica sau de alergat.

     Miscarea reduce in proportie de 40% incidenta cancerului, mai ales de san si colon, de prostata, plamani si uter. Diminuarea riscurilor apare si la persoanele subtiri, care fac constant miscare. De unde ideea ca nici cei ce au o greutate normala nu sunt feriti de teribila maladie. „Un studiu american a demonstrat ca densitatea sanului la mamografie se modifica radical dupa o ora de exercitiu fizic.” La fel, intreaga structura corporala.

     Dr. CRISTIAN BOERESCU
    „Personal, cunosc multi oameni bine situati in Occident, care vin special in Romania sa faca o cura cu cruditati”

     – Cum se explica efectul protector al vegetalelor?Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata

     – Omul a aparut intr-un anumit cadru natural, iar de la facerea lumii, Dumnezeu i-a dat acestuia ca hrana „toata iarba ce are samanta… si tot pomul ce are rod in el”… Din pacate, foarte putine vegetale din cele pe care le mancam sunt naturale. Roadele de pe mesele noastre sunt cel mai ades prelucrate de tehnologiile industriei alimentare.
 
     Legislatia actuala este mult prea permisiva cu aditivii alimentari. Rapiditatea cu care apar, in fiecare an, sute si chiar mii de coloranti alimentari spune multe despre deficientele si fraudele grave ale sistemului actual.
 
     „Galbenul de unt” (paradimetil-azobenzenul), ca sa dau numai un singur exemplu, intrebuintat pana nu de mult pe scara larga, produce experimental la animalele de laborator cancerul ficatului (hepatomul malign).
 
     In schimb, produsele vegetale cultivate corect sunt aproape complet lipsite de toxicitate. Multi microconstituenti naturali din legume, fructe, cereale, dar si din plante, si-au dovedit deja rolul lor anticancerigen, in diverse colturi ale lumii.
 
     In paginile „Formulei AS” s-a scris si se va mai scrie despre potentialul de vindecare al fibrelor vegetale, antioxidantilor naturali, retinoizilor antitumorali, betacianinelor etc., despre usturoi, patrunjel, morcovi, grau, catina sau condimente, iar cazurile spectaculoase de vindecari prezentate de-a lungul timpului au produs stupefactia lumii medicale de la noi si ii sustin cu o raza de speranta si optimism pe cei aflati in suferinta…
 
     – De ce să consumăm legume nefierte?
Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata

 
     – Acum 100 de ani, in orasul Zurich din Elvetia, doctorul Bircher-Benner demonstra colegilor sai ca „vegetalele in stare cruda si proaspete” au o mare putere de vindecare si reprezinta pentru oameni o hrana vie de cea mai buna calitate.
 
     Argumentatia se baza pe numeroase cazuri vindecate in clinica sa, dotata cu cele mai moderne laboratoare din acea vreme. Si nu se descoperisera inca vitaminele, enzimele, imunostimulatorii sau agentii antitumorali naturali.
 
     De-a lungul timpului, aceste adevaruri au fost afirmate raspicat de Max Gerson, Rudolf Breuss, Robert Jackson, Kristine Nolfi si multi altii, dar, din nefericire, medicina actuala merge parca prea obsesiv intr-o directie gresita.
 
     Pentru a intelege rolul cruditatilor in prevenirea si tratarea cancerului, sa observam ca cea mai mare frecventa a bolii este intalnita la persoane in varsta de peste 50-60 de ani, la care componentele tisulare intra in procese lente de degenerare, iar astfel, organele nu mai fac fata asaltului de toxine cancerigene de care vorbeam mai devreme.
 
     Intuim acum usor de ce curele de cruditati, posturile cu sucuri de legume si fructe, hrana vie, sunt o speranta pentru cei disperati si sunt confirmate din ce in ce mai mult de ultimele comunicari stiintifice.
 
     – Legumele si fructele de pe piata romaneasca au calitatea de medicament anticancer sau au suferit modificari genetice care le-au mortificat?

     – Puneti aceasta intrebare la granita de vest a tarii si veti auzi un „da” rostit de sute de mii de voci, din piepturile romanilor care vin de la munca din strainatate. Veti putea aduna relatari amanuntite despre parfumul, gustul, vitalitatea si savoarea fructelor si legumelor de la noi. Veritabile declaratii de dragoste pentru mere, prune, gutui, rosii, ardei etc. Personal, cunosc multi oameni bine situati in Occident, care vin special in Romania sa faca o cura cu cruditati.

     Daca ministrul agriculturii ar avea inspiratia sa-i pregateasca pe taranii romani sa intre pe pietele europene ale produselor biologice, Romania ar mai deveni o data in istorie granarul (bio) al Europei, iar plugul, coasa si caruta trasa de cai nu ar mai fi atat de mult si inutil blamate.

     In Franta, doar 7% din agricultura este biologica, in Germania si Austria 13-16%, in Elvetia 23%, iar pretul acestor produse este de 3-4 ori mai mare decat al celorlalte. La noi, mai mult de 50-60% din agricultura depinde doar de ciclurile naturale de productie.

     Daca am avea azi autostrazi, turismul rural ar relansa economia. Intr-o societate bazata pe adevar si intelepciune, cercetarile care demonstreaza potentialul vindecator al dietei anticancer ar trebui utilizate la maximum, in folosul bolnavilor, iar procesul de producere, preparare si comercializare al hranei coordonat cu mai mare grija.

     Dr. S. KNASMULLER
   „Rezultatele cercetărilor noastre trebuie să-şi găsească drumul spre farfurii!”

Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata
     La mijlocul lunii februarie 2008, la Viena s-a tinut un congres la care au participat cercetatori de pe toate meridianele globului. Tema conferintei: alimentatia si cancerul. Concluzia unanima: cele mai eficiente remedii pentru stoparea acestei boli cumplite se gasesc in… farfurie! Unul din doi bolnavi incurabili ar putea fi salvat printr-o alimentatie sanatoasa.
 
     Nu numai fructele si legumele contin substante bioactive, ci si cerealele, mirodeniile etc. Ele ne pot ajuta sa traim mai mult, in deplina sanatate. Va prezentam fragmente din interviul acordat pe aceasta tema de prof. dr. S. Knasmuller, unul dintre marii cancerologi germani, prezent la lucrarile conferintei.
 
     – Ştim de mult ca broccoli, dar si alte legume pot preveni aparitia cancerului. Aveti noutati?

     – Acum stim cum actioneaza ele. Anihileaza, de exemplu, efectul cancerigenelor, adica al substantelor chimice din mediul inconjurator si al conservantilor alimentari. Substantele existente in crucifere (varza, conopida, broccoli etc.) si cele din usturoi pot sa impiedice acest proces.

     – A fost studiat efectul anticancerigen al verzei rosii si al celei de Bruxelles. Este efectul acesta benefic doar la soareci?

     – Nu. Recent s-a constatat ca aceste legume din familia cruciferelor pot activa si la om o anumita enzima din ficat, care il protejeaza impotriva cancerului. Numele ei prescurtat este GST.

     – Este suficient doar sa mancam cat mai multe legume pentru a ne apara de cancer?

     – Nu. Ar trebui sa consumati si mai multe cereale, mai ales soia. In cereale ca: ovaz, grau, mei etc. exista o multitudine de substante anticancerigene. Mai cu seama in produsele din cereale integrale (uruiala si tarate nerafinate). In ceea ce priveste soia, ea contine hormoni naturali, care sunt o mare speranta pentru prevenirea cancerului de san.

     – Unele soiuri de cereale au un efect mai deosebit?

     – Produsele integrale, da. (In nici un caz făina albă.) O mare parte a substantelor active se afla in invelisul exterior al boabelor. Acestea stopeaza cancerul de colon.

     – Dar mirodeniile? Care e contributia lor la prevenirea cancerului?

     – In aceasta privinta s-au efectuat studii foarte interesante. Mirodeniile ajuta de fapt la „repararea” defectelor ereditare. Printre candidatii cu perspective stralucite se numara: vinarita, vanilia si scortisoara.

     – Exista si substante care provoaca „moartea” celulelor canceroase?

     – Resveratrolul din struguri si, in special, din vinul rosu poate declansa apoptoza celulei canceroase. Deci, un pahar de vin rosu pe zi ne apara de cancer.

     – Ce rol are radacina de tătăneasă in meniul anticancer?

Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata
     – Radacina de tataneasa se compune in proportie de 30% din inulina, o fibra care fixeaza substantele cancerigene si le „impinge” spre canale, reducand astfel riscul imbolnavirii de cancer la colon. Conform unor studii canadiene, cresterea consumului zilnic de fibre cu 13 g ar fi suficienta pentru a reduce la jumatate riscul cancerului de colon. Eficiente sunt, de asemenea, cerealele si morcovii.
 
     – Un alt medicament „gustos” impotriva cancerului este iaurtul…

     – Intr-adevar, bacilii lactici din laptele fermentat pot fixa si ei substantele toxice din intestin, care sunt, astfel, eliminate.

     – Studiile arata ca numarul vegetarienilor cu cancer digestiv este cu 50% mai scazut decat cel al consumatorilor de carne. Sa devenim, oare, vegetarieni?

     – Din cercetari nu rezulta ca boala ar fi produsa de carnea in sine. Valabil este urmatorul principiu: carnea de porc este nociva daca o consumam grasa si in cantitate mare. Supragreutatea sporeste si ea riscul imbolnavirii. Recomandarea din clipa de fata este: cu cat mai putina carne, cu-atat mai bine. Maximum 80 g pe zi.

     – Ar trebui sa fim mai atenti si la tigaie?

     – Prajitul la peste 200 de grade Celsius este tabu, pentru ca in suprafata maronie a carnii se formeaza substante cancerigene: carburile policiclice, formaldehidele. In experimentele facute pe animale s-a observat ca aceste substante produc cancerul hepatic si cancerul glandelor intestinale si mamare.

     – Ele pot fi anihilate prin consumul de mirodenii?

     – Da, condimentand cele 80 g de carne cu rozmarin, cimbru, salvie sau usturoi. Marinatele preparate cu ulei de masline, otet de mere, zeama de lamaie, usturoi, mustar, sare si zahar brun pot impiedica in proportie de 90% formarea combinatiilor nocive. Recomandarea mea: o felie subtire de gratar + cereale sau orez natural + legume verzi. Acestea contin clorofila, o substanta anticancerigena.

     –Un studiu efectuat recent in China arata ca un consum regulat de varza (de crucifere, in general) reduce riscul cancerului pulmonar cu 38%. Putem să fumăm, dacă mâncăm varză?

     – Un pachet de tigari pe zi inseamna un risc mult mai mare. Doar nefumând putem profita de efectul anticancerigen al acestor legume.

     – Exista o planta anume pe care o preferati?

     – Eu recomand cu caldura ceaiul verde (mult), care ne protejeaza de cancer pe mai multe planuri. Cercetatorii americani au descoperit faptul ca o substanta componenta a ceaiului verde poate „nimici” tumorile, privandu-le de hrana. Numele ei prescurtat este GCG. Ea inhiba dezvoltarea de noi vase sanguine. Nemaifiind alimentata cu sange, tumora moare. Dar rezultatele acestor studii indeamna la continuarea cercetarilor. De la experientele in eprubeta sau pe animale, pana la studiile efectuate pe oameni e cale lunga.

     – Care este urmatorul dvs. obiectiv?

     – Rezultatul cercetarilor noastre trebuie sa-si gaseasca drumul spre farfuriile dvs.!

     Inapoi la natură!

     Legatura dintre cancer si alimentatie este edificata
     Fiecare om se poate apara si singur de cancer, dar trebuie sa o faca imediat. Iata ce recomanda specialistii:

     Alcool cu măsură: barbatii – maximum 2 pahare/zi; femeile – maximum 1 pahar/ zi. Ideal: vin rosu, care contine resveratrol.

     Carne puţină: nu mai mult de 80 g pe zi. Mai multa carne de pui sau peste, decat carne de miel sau vita. Carnea nu trebuie prajita prea tare si se consuma bucatile mai slabe. Ideal: somonul, care contine acizi grasi Omega 3 si vitamina D.

     Fara grasimi animale: inlocuiti-le cu grasimi vegetale, mai ales cu ulei de masline. El contine acizi grasi nesaturati si vitamina E, care ne protejeaza de cancer.

     Sare, cu economie: maximum 6 g/zi. Inlocuiti-o cu mirodenii si verdeturi, bogate in substante anticancerigene.

     Multe cereale si leguminoase: expertii recomanda 600-800 g/zi, impartite in 7 sau mai multe portii. Optati pentru produsele integrale. Consumati zilnic produse din soia: lapte, branza (tofu), iaurt etc.

     Multe legume si fructe: zilnic, intre 400-800 g, impartite in 5-10 portii. Substante bioactive se gasesc mai ales in crucifere (varza, conopida, broccoli, gulie etc.) si in usturoi. Citricele contin vitamina C, la fel si merele (soiurile vechi), afinele, socul, caisele, morcovii.

     Ceaiul verde: băutura ideală.

     Zahăr alb, rafinat, deloc: pentru că îngraşă, iar supragreutatea sporeste riscul îmbolnăvirii de cancer. Înlocuiţi-l cu miere!

Adina Bran

http://www.formula-as.ro/2008/822/medicina-naturii-44/legatura-dintre-cancer-si-alimentatie-este-edificata-9695


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Alimente care ne protejează de radiaţii

Posted on 3 Iunie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Fructe si legume tratate cu etilena, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul de mere, Radiatii, Sfaturi de sanatate, Teflonul |

Alimente care ne protejează de radiaţii.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Lista telefoanelor care emit cele mai mari şi cele mai mici cantităţi de radiaţii

Posted on 3 Iunie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Fructe si legume tratate cu etilena, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Otetul de mere, Radiatii, Sfaturi de sanatate, Teflonul |

Lista telefoanelor care emit cele mai mari şi cele mai mici cantităţi de radiaţii.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Aluminiul, criminalul tăcut din viaţa noastră !

Posted on 16 Martie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Fructe si legume tratate cu etilena, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Otetul de mere, Produse cosmetice, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul |

Aluminiul, criminalul tăcut din viaţa noastră !

 

       Prezent în alimente, aer si apă, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de apariţia demenţei Alzheimer

 

• Prima masură: aruncaţi vasele din aluminiu!

 

       La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului.

 

       Dar, in ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic.

 

      Efectele sunt dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer. Sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele pe care trebuie sa le indepartati din viata dumneavoastra sunt detaliate in cele ce urmeaza.

 

       Avertisment ignorat

 

       Aluminiul este un metal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil.

 

       Dar, in ultima vreme, specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putand ajunge saptamanal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa !!!

 

       Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pana in 1940, cand o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si nici un veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul.

 

       Ea obisnuia sa-i pregateasca mancarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa cainele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atat de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapana a schimbat tigaia cu una emailata, constatand imediat imbunatatirea sanatatii cainelui, pana cand acesta s-a refacut total.

 

       Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.

 

       Beti apa de izvor!

 

       Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare.

 

       Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decat in cea netratata.

 

       Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de rauri care sunt mai bogate sau mai sarace in aluminiu.

 

       Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea – atentie! – apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decat hrana. 

 

       Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare.

 

       Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.

 

       Continut in medicamente

 

       Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana la 7 miligrame de aluminiu pe zi.

 

       In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu si inca in doza maxima si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii.

 

       Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pana la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de varsta si grad de sanatate.

 

       Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.

 

       Aluminiul n-are ce căuta în bucătărie!

 

       Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp.

 

       Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare.

 

       Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa.

 

       Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. 

 

       Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). 

 

       Toti suntem expusi mai mult sau mai putin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu.

 

       Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.

 

       Efecte nefaste

 

       Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului.

 

       Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intalneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte

 

       Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ.  

 

       Primele simptome care se recunosc la aceasta boala şi care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu decat media.

 

       Ce obiecte trebuie aruncate?

 

       Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in „Sciences et Vie”, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este consumat in cantitati mici.

 

       Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu?

 

       In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal, sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cat posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mancarea la caserole tapate cu aluminiu. 

 

       Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.

 

       Aluminiul din deodorante

 

       Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor.

 

       Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor.

 

       Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu.

 

       Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate.

 

       Persoanele cu asa zisa „aluminofobie” pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.

 

       Un element vechi de 180 de ani

 

       Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspandit metal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel.

 

       Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.

 

       E-ul criminal

 

       In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare.

 

       Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor.    

 

       E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate pe cereale ca painea, prajiturile si biscuitii.

 

       Sursa: http://www.urbaniulian.ro/2008/09/16/aluminiul-criminalul-tacut-din-viata-noastra 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

“BIBLIA ALIMENTARĂ”

Posted on 12 Martie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete:, , , , , , |

“Biblia alimentară”

Lista E-urilor – aditivi alimentari nocivi, selecţii din cartea ”Biblia alimentară’‘a prof.dr.Gheorghe Mencinicopschi, director al Institutului de Cercetări Alimentare din România:

Citiţi cu atenţie etichetele alimentelor pe care vreţi să le cumpăraţi!

E 100 Curcumina

Colorant galben, natural, obţinut din rizomul plantei Curcuma longa, termeric, sub formă de pulbere galben-oranj. Punct de topire 179 – 183°C, insolubilă în apă, solubilă în alcool etilic. Pulberea de curcumina conţine trei tipuri de compuşi chimici, curcumina I, curcumina II şi curcumina III aflate în proporţiile 77/17/3.

Curcumina diminuează activitatea microzomică, scade colesterolul seric, încetineşte metabolismul acidului arahidonic a ciclooxigenazelor şi lipoxigenazelor, inhibă producţia de citokine a monocitelor sanguine şi macrofagelor alveolare.

În cantităţi mari, favorizează secreţia biliară şi este hepatoprotector dar poate exercita toxicitate celulară prin stimularea formării radicalilor liberi (ROS). Uneori poate provoca alergii, în special persoanelor sensibile la salicilaţi (aspirine). Poate avea efect benefic asupra glicemiei diabeticilor.

Experienţe pe animale constând în administrare orală de curcumina au evidenţiat un efect anticancerigen şi de protecţie faţă de acţiunea procancerigenă a benzopirenului şi metil-nitrozo-guanidinei. Nu s-au pus în evidenţă efecte mutagene ale curcuminei.

Curcumina poate fi obţinută şi artificial, prin sinteză chimică.

Este utilizată pentru colorarea unor alimente: margarină, gemuri, jeleuri, alimente hipocalorice, cârnaţi, pateuri, supe, fulgi de cartofi ş.a. CONSIDERAT INOFENSIV.

E 101 (I) Riboflavina (Lactoflavina, vit. B2)

Colorant galben, natural, obţinut din drojdii, germeni de grâu, ficat, ouă, dar şi artificial prin sinteză chimică. In stare pură, este o pudră galben-oranj, solubilă în alcool etilic, dar insolubilă în ulei.

Doza optimă zilnică de Vitamina B2 este de 2 – 5 miligrame.

Vitamina B2 este constituent a două coenzime implicate în metabolismul glucidelor, grăsimilor, proteinelor pentru producerea de energie, fiind esenţială în creştere şi repararea ţesuturilor organismului. Se descompune la 280°C. CONSIDERAT INOFENSIV.

E 101 (II) Riboflavina-S’-Fosfat

Colorant, sare monosodică a 5′-monofosfat esterului de riboflavina, obţinut artificial prin sinteză chimică. Riboflavina 5′- Fosfat de sodiu (anhidră sau dihidrat). CONSIDERAT INOFENSIV

E 102 Tartrazină (FD & C Yellow No 5)

Colorant galben, artificial, azoic (sarea de sodiu a acidului 5-hidroxi 1-(4-sulfanatofenil) 4-(4-sulfanato-fenil-azol)-Hpirazol 3-carboxilat. Pudră sau granule oranj-deschis. Poate provoca alergii la persoanele care reacţionează alergic la aspirină (salicilaţi), sau la persoanele astmatice.

Provoacă la copii astm, rinită, urticarie. Este incriminat în inducerea sindromului de hiperactivitate (ADHD). 

Creşte incidenţa apariţiei unor tumori tiroidiene. Alterează percepţia şi comportamentul producând stări de confuzie. Inhibă metabolismul zincului şi interferează cu enzimele digestive.

Este utilizat într-o gamă largă de produse alimentare: băuturi nealcoolice şi alcoolice, fructe şi legume confiate, ornamente şi cuverturi, produse de cofetărie, produse fine de brutărie, croisant, biscuiţi, prăjituri, napolitane, brânză topită aromată, deserturi, produse lactate aromate, sosuri, condimente (curry praf), muştar, crustacee, substituenţi de somon, surimi, icre de peşte, peşte afumat, snacks (pe bază de cereale sau amidon, expandate, extrudate), preparate pentru controlul greutăţii, suplimente alimentare, supe, vinuri şi vinuri din fructe (cidru) liniştite şi spumante etc. Doza zilnică admisă 7,5 mg/Kg corp. 

NU SE VA DEPĂŞI DOZA ZILNICĂ ADMISĂ.

E 104 Galben de chinolină (FD & C Yellow No 10)

Colorant galben, artificial, constituit din derivaţi sulfonaţi ai acidului disulfonic sub formă de săruri de sodiu. Poate provoca alergii, astm, dermatite, sindrom de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD). Interzis celor cu sensibilitate la aspirină. NU SE RECOMANDA CONSUMUL FRECVENT.

E 110 Galben Portocaliu (Sunset FCF, Gal ben Orange S)

Colorant portocaliu, artificial, azoic, sare disodică a acidului 2-hidroxi-1(4 sulfonato fenilază) naftalin 6 sulfonat. Testele efectuate pe animale au evidenţiat apariţia tumorilor renale. Poate provoca alergii persoanelor sensibile, congestie nazală, astm, bronho-constricţie, disfuncţii ale percepţiei gustului, distrugeri cromozomiale, spasme vasculare, dureri gastrice, blocarea enzimelor digestive. La animale opreşte creşterea provocând retardare. NU SE RECOMANDĂ CONSUMUL FRECVENT.

E 120 Coşenila, Acid carminic, Carmin

Colorant roşu, natural, antrachinonic, de origine animală; extras cu soluţii hidroalcoolice din corpul insectei femelă Dactylopius. Componenta principală a pulberii obţinute este acidul carminic sub forma unui chelat hidratat de aluminiu, în asociaţie cu cationi de amoniu, potasiu, sodiu, material proteic din corpul insectei, carminaţi liberi şi cationi de aluminiu nelegaţi. Acidul carminic este solubil în apă şi alcool etilic.  In unele cazuri poate provoca alergii, rinite, astm, erupţii cutanate. VA FI EVITAT DE COPIII HIPERACTIVI Şi SUFERINZII DE ALZHEIMER Şl PARKINSON.

E 122 Azorubina, Carmoizina

Colorant roşu, azoic, artificial, sarea disodică a acidului sulfo-4-naftilazo-1(2-naftol 1 sulfonic4). Poate provoca reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină (salicilaţi). Poate provoca sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD). Poate fi cancerigen, provoacă urticarie şi edem. Se poate adăuga în produsele alimentare specificate la E102. CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E123 (FD & C red No2)

Colorant roşu, azoic, artificial, sarea trisodică a acidului (sulfo-4 naftilazo-1 (-1 naftol 2 sulfonic 3,6) însoţită de clorură de sodiu şi / sau sulfat de sodiu şi coloranţi auxiliari. Solubil în apă şi alcool etilic. Este admisă utilizarea numai pentru vinuri aperitive, băuturi spirtoase (până la o tărie de 15% voi.) şi icre de peşte în cantitate de max. 30 mg/l sau Kg produs. Poate induce eczeme, astm, hiperactivitate, sindrom ADHD, defecte neonatale, moarte fetală, cancere. Doza zilnică admisă 0,8 mg Kg corp. CONSUMUL NU ESTE RECOMANDAT.

E 124 a Roşu Ponceau 4R, Roşu Coşenilă A (FD & C red No 4)

Colorant roşu, azoic, artificial, sare a acidului sul-fo 4′ naftilazo – 1′)1-hidroxi-2-naftalen-disulfonic 6,8. solubil în apă, glicerina, alcool etilic. Poate induce reacţii adverse la persoanele alergice la aspirină (sali-cilaţi). Poate declanşa sindromul de hiperactivitate si deficienţă de concentrare (ADHD). Potenţial cancerigen. Doza zilnică admisă 4 mg/Kg corp. CONSUMUL NU ESTE RECOMANDAT.
Cititi cu atentie etichetele alimentelor pe care vreti sa le cumparati!

E 127 Eritrozină (FD&C red No 3)

Colorant roşu, artificial, xanţenic, sarea dipota-sică sau disodică a 2, 4, 5, 7 tetraiodofluoresceinei, coloranţi autiliari, clorură de sodiu, solubilă în apă şi alcool etilic. Produce tumori şi tulburări neurofiziologice la animalele de experienţă. Poate furniza iod, tulburând fiziologia tiroidei. Este alergenă. Doza zilnică admisă 0,1 mg/Kg corp. CONSUMUL NU ESTE RECOMANDAT.

E 128 Roşu 2 G – INTERZIS ÎN U.E.

Colorant roşu, azoic, artificial. In anul 2007 produsul a fost considerat cancerigen la evaluarea EFSA şi a fost interzis în Uniunea Europeană.

E 129 Roşu Allura AC

Colorant roşu, azoic, artificial, sare disodică a acidului 6-hidroxi-5-[2-metoxi-5-metil-4 sulfofenil]-2-naftalin-sulfonic, coloranţi auxiliari, clorură de sodiu. Solubil în apă şi glicerol, insolubil în alcool etilic. Poate declanşa sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD).n Nu este suficient evaluat toxicologic. Poate provoca alergii, potenţial cancerigen. NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL FRECVENT.

E 131 Albastru Patent V

Colorant albastru, artificial din grupa triarilmeta-nului, sare calcică a acidului disulfonic al anhidridei m-hidroxitetraetildiaminotrifenilcarbinol, coloranţi auxiliari, clorură de sodiu, este solubil în apă. Poate cauza dermatite şi purpură. Potenţial cancerigen. NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL FRECVENT.

E 132 Indigotină, Carmin indigo (FD & C blue No2)

Colorant albastru, artificial, sarea disodică a sulfo-natului de indigotină, fotosensibil, solubil în apă şi alcool etilic, sensibilă la agenţii oxidanţi. Administrată concomitent cu nitritul de sodiu (E 250) poate provoca la animalele de laborator leziuni ale materialului genetic. Aceste combinaţii sunt posibile în preparatele de carne (şuncă, salamuri), dulciuri, lichioruri ş.a. Poate provoca alergii persoanelor sensibile, greaţă, vomă, hipertensiune, tumori cerebrale. NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL FRECVENT.

E 133 Albastru Brilliant FCF (FD & blue No 1)

Colorant albastru, artificial, sare disodică a a [4-(N-etil-3-sulfonatobenzilamino)-fenil] a (-4-N etil-3 sulfonatobenzolamino)-ciclohexa 2,5 dienildien to-luen-2-sulfonat şi izomerii săi, coloranţi auxiliari, clorură de sodiu. Solubil în apă. Poate induce hiperactivitate, bronhoconstricţie, rash, destrucţii cromosomale, în combinaţie cu E 127 şi E 132. CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 140 Clorofiline, Verde natural C1S

Coloranţi verzi, artificiali, sărurile bazice ale clo-rofilinelor. Se obţin prin saponificarea clorofilelor de extracţie, eliminându-se grupele metil şi ester fitol sau prin tăierea parţială a ciclului ciclopentenil. Grupele acide sunt neutralizate pentru a forma sărurile de potasiu şi/sau de sodiu, clorofilina a) şi clorofilina b). CONSIDERATE INOFENSIVE.

E 142 Verde S, Verde acid briliant

Colorant verde, artificial, format în principal din sodiu N-{4-[(4-dimetilamină)fenil (2 hidroxi 3,6 de sulfo-1 -naftalenil)-metilen]-2,5-ciclohexadien-1 ili-den}-N metil-metananinium. Nu este posibilă o apreciere definitivă. Poate declanşa astm, hiperactivitate (ADHD). Este mutagen pe animale. NU SE RECOMANDĂ CONSUMUL FRECVENT.

Cititi cu atentie etichetele alimentelor pe care vreti sa le cumparati!

E 141 I Complexe de cupru ale clorofilelor l şi clorofilinelor (E 141 II)

Coloranţi verzi, artificiali, îmbogăţiţi cu cupru pentru a stabiliza culoarea. Periculoase pentru persoanele cu retentie de cupru.

E 150a Caramel simplu (Plain)

Colorant maro, natural, vegetal, obţinut prin încălzirea controlată a glucidelor alimentare (glucoza, fructoză, zaharoză, amidon).  Pentru a favoriza caramelizarea se folosesc acizi, baze, săruri cu excepţia compuşilor de amoniu şi a sulfiţilor. Se poate obţine şi din glucide provenind din porumb sau sfeclă modificate genetic (GMOs). Nu este recomandat copiilor hiperactivi. Pentru caramelul obţinut din organisme modificate genetic, nu este posibilă o apreciere definitivă. Poate declanşa hiperactivitate, încetini creşterea, distensii intestinale, hipertrofia rinichilor. Poate distruge vitamina B, afectează cromozomii. Vezi şi E 150 b, 150 c, 150 d. CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 150b Caramel de sulfit de sodiu (caustic)

Colorant maro, artificial, obţinut prin încălzirea controlată a glucidelor alimentare (monomeri şi/sau polimeri) cu sau fără acizi sau baze, în prezenţa copuşilor sulfit (acid sulfuros, sulfiţi, bisulfiţi de sodiu sau potasiu), dar în lipsa compuşilor amoniacali. Se poate obţine şi din glucide provenite din porumb sau sfeclă modificate genetic (GMOs). CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 150c Caramel amoniacal

Colorant maro, artificial, obţinut prin încălzirea controlată a glucidelor alimentare, în prezenţa compuşilor de amoniu (NH3, carbonaţi de amoniu, fosfaţi de amoniu). Se poate obţine şi din glucide provenite din porumb sau sfeclă modificate genetic (GMOs). CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 150d Caramel sulfit de amoniu

Colorant maro, artificial, obţinut prin încălzirea controlată a glucidelor alimentare, în prezenţa compuşilor sulfit şi amoniu (acid sulfuros, amoniac, carbonat de amoniu, sulfat de amoniu). Se poate obţine şi din glucide provenite din porumb sau sfeclă modificate genetic (GMOs). CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 151 Negru Brilliant BN, Negru PN

Colorant negru, azoic, artificial, sare tetrasodică a acidului [(sulfo-4fenilazo-1)-4’sulfo 7’naftilazo f] hi-droxi-1-acetil 8 naftalin disulfonic 3,5. Poate provoca alergii persoanelor sensibile, induce hiperactivitate (ADHD), urticarie, rinite. Interferează cu enzimele digestive. NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL.

E 153 Cărbune vegetal

Se obţine prin carbonizarea lemnului, reziduurilor de celuloză, turbă, învelişuri vegetale ş.a. la temperaturi înalte. CONSIDERAT INOFENSIV.

E 154 Brun FK

Colorant brun, azoic, artificial obţinut din amestecul a 6 componenţi mono-, di- şi triazoici. Poate provoca alergii. NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL.

E 155 Brun HT, BRUN CHOCOLAT HT, BROWN RS

Colorant maro, azoic, artificial, sarea diso-dică 4,4′-(2,4 dihidroxi-5-hidroximetil-1,3 fenil-endiazo)dinaftalin-1 sulfonat. Utilizat într-o gamă largă de alimente, în special în produsele de cio-colaterie, cofetărie. Poate induce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină (salicilanţi), induce sensibilitate a pielii, sindrom de hiperactivitate (ADHD), poate fi carcinogen. NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL.

E 160 a (II) beta-caroten, caroteni, amestec de caroteni

Colorant portocaliu natural prezent in legume si fructe colorate galben portocaliu(morcov)in ficat se transforma in vitamina A. In cazul supradozarii, pielea capata un aspect galbui, creste riscul de cancer pulmonar la fumatori, dar nu-l reduce la nefumatori. SE RECOMANDA UN CONSUM MODERAT DE BETACAROTEN NATURAL.

E 160b Annatto, bixină, norbixină

Colorant portocaliu natural, din clasa carotenoidelor, extras din pericarpul fructului Bixa orellana L. cu diferiţi solvenţi. Norbixină se obţine prin hidroliza alcalină a bixinei. Norbixină conţine produsul de hidroliză al bixinei sub formă de săruri de sodiu sau potasiu, prezente în formele cis sau trans. Se poate obţine şi din organisme modificate genetic (GMOs). Produsul poate provoca urticarie şi nu este recomandat copiilor hiperactivi. Poate destabiliza edemele angioneurotice, induce astmpersoanelor sensibile la salicilaţi (aspirine). Doza zilnică admisă 2,5 mg/Kg corp. SE RECOMANDĂ UN CONSUM MODERAT.

E 160c Extract de ardei roşu, capsantina, capsorubina

Colorant roşu-portocaliu natural, obţinut prin extracţie cu solvenţi din ardeiul roşu, Capsicumanum L. CONSIDERAT INOFENSIV.

E 160d Lycope, Rubixantina

Colorant roşu-galben din clasa carotenilor natural, obţinut prin extracţie cu solvenţi din soiuri de tomate, Lycopersicon esculentum L. Licogenul este componenta colorantă majoră însoţită şi de alţi caroteni. Licopenul are punct de topire cuprins între 173 – 175°C, fiind solubil în uleiuri şi grăsimi. Poate reduce riscul de apariţie al cancerelor. CONSIDERAT SIGUR.

E 160f Beta-apo-8′-metiletil ester ai acidului carotenoic (C30)

Coloranţi, portocalii, artificiali de sinteză, cu punct de topire între 136 – 140°C. Solubili în apă, puţin solubili în alcool etilic şi uleiuri vegetale. Nu au fost suficient cercetaţi, nefiind posibilă o apreciere definitivă. SE RECOMANDĂ UN CONSUM MODERAT.

E 161 Xantofile (vezi 161 b, 161 g)

E 161b Luteina

Colorant, galben, natural, din clasa xantofilelor, înrudite cu carotenoidele, derivaţi 3 hidroxi şi 3,3-dihidroxi ai carotenilor 0C,|3,Y precum şi a mono şi diepoxizilor acestora. în stare naturală se găsesc neoxantina şi neocromul, precum şi esterii acizilor graşi ai acestora. Xantofilele sunt reprezentate de: flavoxantina, luteina, criptoxsantina, rubixantina, co-doxantina, cantaxina, violoxantina. Luteina este un alcool carotenoidic, obţinut prin extracţie cu solvenţi din fructe, legume, lucerna, crăiţe (Tagetes erecta), gălbenele {Calendula officinalis). Principalii coloranţi din produsul comercial sunt carotenoidele din care luteina şi esterii săi cu acizii graşi reprezintă partea majoritară. NU A FOST SUFICIENT EVALUAT, NEFIIND POSIBILĂ O APRECIERE DEFINITIVĂ.

E 161g Cantaxantină, Xantofila

Colorant galben, portocaliu sau roşu artificial. Se găseşte şi în natură. Poate determina depuneri pe retină. CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 162 Roşu sfeclă, betanina

Colorant roşu, natural, din grupa betaninei. Se extrage din soiuri de sfeclă roşie (Beta vulgaris L. var. rubra) prin presare sau prin extracţie apoasă (pH = 4,5) a tăiţeilor de sfeclă roşie. Sucul obţinut se concentrează şi se usucă prin atomizare. Pigmenţii componenţi ai sucului de sfeclă roşie sunt: – betainele de culoare roşie şi – betaxantinele de culoare galbenă. Colorantul este stabil în domeniul de pH = 3,5 – 7,0.
ESTE CONSIDERAT SIGUR, dar administrat cu restricţie la copiii mici şi preşcolari!

E 163 Antocianine

Coloranţi roz până la albastru închis, reprezentând un grup mare de pigmenţi vegetali hidroso-lubili. Antocianii determină culoarea roşie, albastră sau violetă a fructelor şi legumelor. Se obţin prin extracţie cu apă acidulată, etanol, din diferite specii de fructe, legume sau alte plante alimentare. Pe lângă aceşti pigmenţi se extrag acidul tartric, zaharuri, tani-nuri, substanţe minerale. în stare naturală antocianii se găsesc sub forma derivaţilor hidroxilaţi ai glicozi-delor 2-fenil-banzopirena. Cei mai importanţi fiind: peonidina, cianidina, delfmidina, malvidina, pelargo-nidina, petunidina. ESTE CONSIDERAT SIGUR.

E 171 Dioxid de titan

Colorant alb artificial, mineral. SE VA EVITA CONSUMUL FRECVENT.

E 172 Oxizi de fier, hidroxizi de fier

Colorant galben, roşu sau negru, artificial, mineral. Se obţin prin sinteză şi pot fi: oxid de fier galben (FeO(OH) • H20); oxid de fier roşu Fe203; oxid de fier negru FeO • F203. în aceste combinaţii fierul este pro-oxidant, are o biodisponibilitate scăzută, fiind toxic in cantităţi mari. NU SE RECOMANDĂ CONSUMUL FRECVENT.

E 173 Aluminiu

Colorant argintiu, artificial, mineral. Persoanele bolnave de rinichi pot acumula aluminiul. Unele cercetări îl asociază cu boala Alzheimer şi Parkinson. Este neurotoxic, fiind asociat şi cu osteoporoza. NU SE RECOMANDA CONSUMUL FRECVENT.

E 174 Argint

Colorant şi conservant argintiu natural, mineral. Se poate acumula în organism (în special la rinichi) putând provoca intoxicaţii (argiria). CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 175 Aur

Colorant auriu natural, mineral. Poate afecta compoziţia în elemente figurate ale sângelui. CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

E 180 litorubina BK, Carmin 6B

Colorant roşu, azoic, artificial fiind format în principal de calciu 3-hidroxi-4-(4 metil-2 sulfonatofenilază)-2-naftalin carboxilat, coloranţi însoţitori, clorură de calciu. Poate provoca alergii, astm, hiperactivitate (ADHD). CONSUMUL FRECVENT NU ESTE RECOMANDAT.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

O TREIME DINTRE PRODUSELE COSMETICE CONŢIN INGREDIENTE CANCERIGENE

Posted on 7 Martie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Otetul de mere, Produse cosmetice, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete:, , , , |

       Femeile folosesc zilnic produse cosmetice care conţin substanţe cancerigene.

       Specialiştii avertizează că nici măcar produsele pentru copii nu sunt sigure. Înainte de a cumpăra produse cosmetice, femeile trebuie să citească cu atenţie etichetele produselor.

       „Dacă văd nume de chimie, nu e bine. Dacă este lecţia de latină, dacă sunt nume de plante, de flori, e de bine. Citind eticheta, uitându-se la valabilitate, la ceea ce conţin, ce ingrediente, dacă sunt certificate acele produse. Şi mai departe ţine totul de informare”, a declarat reprezentantul unui magazin bio, Ileana Glodeanu, citată de adevărul.ro.

       Consumăm zilnic chimicale şi nu din mâncare, ci din produsele de îngrijire personală. Femeile, de exemplu, folosesc în medie zilnic 12 produse cosmetice, care contin 168 de substante chimice. Testele americane arată că o treime din aceste produse contin unul sau mai multe ingredinte posibil cancerigene.

       Specialistii ne avertizează că nici măcar produsele pentru copii nu sunt sigure, chiar dacă poartă inscripţia „Testat dermatologic”.

       Dacă femeile ar sti ca peste 60% dintre marcile de ruj contin urme de plumb, probabil s-ar gandi de doua ori inainte sa se rujeze. Pentru a cumpara produse de calitate, nu trebuie sa stiti prea multa chimie. Important este sa va uitati la ingrediente.

      „Dacă văd nume de chimie, nu e bine. Dacă însă este lecţia de latină, dacă sunt nume de plante, de flori, e de bine. Citind eticheta, uitandu-se la valabilitate, la ceea ce contin, ce ingrediente, dacă sunt certificate acele produse. Şi, mai departe, tine totul de informare”, a declarat reprezentantul unui magazin bio, Ileana Glodeanu.

       89% din cele 10.000 de ingredinte folosite in produsele de ingrijire personala nu au fost evaluate din punct de vedere al sigurantei folosirii lor de catre om.  Şi multe produse pentru copii sunt un pericol. Cercetătorii au descoperit ca peste 80% din 1.700 de produse de ingrijire pentru copii contin alergeni si iritanti, cu toate ca erau marcate ca fiind hipoalergenice sau naturale. 

       „Uleiurile esenţiale, de exemplu, nu au nevoie de conservanţi. Deci, este foarte uşor să selecteze produse fără chimicale. Le dăm părinţilor sfaturi, în general, să nu aleagă după reputaţie, ci după calitatea produsului”, a completat Ileana Glodeanu.

       Faptul ca niste cosmetice se gasesc de vanzare in supermarket, farmacie sau orice alt magazin specializat nu inseamna neaparat ca acestea sunt sigure.

       Desi exista o lege privind produsele cosmetice, nu exista un control asupra sigurantei ingredientelor sau produselor de ingrijire introduse in piata. In general, se restrictioneaza un produs cosmetic doar dupa ce apar reactii adverse, iar clientii reclama eventuale afectiuni.

       http://stiri.rol.ro/o-treime-dintre-produsele-cosmetice-contin-ingrediente-cancerigene-688575.html


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

SAREA IODATĂ ŞI SĂNĂTATEA…

Posted on 3 Martie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Mens sana in corpore sano, Otetul, Otetul de mere, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete:, , , , , , |

Sănătatea ta depinde mult şi de planul tău de alimentaţie, implicit de procentul  toxinelor în organism. Haideţi să vorbim despre o substanţă pe care o îngurgităm zilnic, fără să-i acordăm o prea mare importanţă: sarea de bucătărie. 

Sarea albă extrafină îmbogăţită cu iod (în urma unei hotărâri de guvern, bineînţeles) este prezentă peste tot în viaţa noastră: de la rafturile supermarketurilor până la pachetul pe care îl pregătim copiilor noştri pentru şcoală sau grădiniţă.

Te-ai gândit vreodată să verifici ce conţine banala sare de bucătărie?
Dacă ai un calculator conectat la internet, fă acest lucru acum!
  

„Ingredientele” periculoase:

IODUL 

Efectele adverse grave:

·       agravarea hipertiroidiilor existente,

·       inducerea hipertiroidiei în rândul populaţiei cu o funcţionare normală a tiroidei,

·       creşterea volumului glandei tiroide,

·       afectarea vederii prin toxicitate directă asupra glandei tiroide,

·       creşterea ratei cancerului tiroidian,

·       creşte incidenţa bolilor alergice,

·       inclusiv şocul anafilactic la iod – boală cu potenţial mortal.

Ca şi constatare a unor medici de prestigiu din România,  (Dr.Maria Chirilă, spre exemplu), „iodarea universală a sării nu se justifică, deoarece numărul de hipotiroidii în România este mic, cifrele oficiale oscilând în jurul valorii de 12.000 cazuri.” 

Tot dumneaei avertiza încă din anul 2007, într-un interviu acordat pentru „Formula As” că „acordarea întregii populaţii a ţării a unui singur sortiment de sare (iodată), este un experiment ticălos ”.

E535 – ferocianura de sodiu şi

E536 – ferocianura de potasiu 

Sunt substanţe chimice periculoase, folosite ca antiagreganţi sau antiaglomeranţi. E536 este un aditiv interzis în Anglia, dar folosit cu mare lejeritate în România.

Ai văzut prin filme sau ai auzit de otrăvirea cu cianură? Asta înghiţi zilnic prin sare: o mică doză de otravă! Sarea astfel aditivată este de 30 de ori mai săracă în magneziu decât sarea integrală (grunjoasă).

Procentul ridicat de sodiu din sarea extrafină determină probleme cardiace. Adăugăm la lista problemelor create de folosirea inconştientă şi în exces a iodului, următoarele:

·       din cauza deficienţei de magneziu creşte incidenţa bolii cardiace ischemice;

·        prin aport de sodiu se accelerează procesele de ateroscleroză şi decompensări ale insufiecienţei cardiace

·       toxicitate indusă de ferocianura de sodiu sau potasiu.

Ce poţi face?

Renunţă acum la consumul de sare extrafină iodată, aditivată cu E-uri periculoase! Înlocuieşte-o cu sare naturală, integrală, grunjoasă, neiodată.

Nu are culoarea alb imaculat, dar este cea mai sănătoasă. Dacă ai persoane dragi de care îţi pasă, împărtăşeşte-le aceste informaţii. 

 

“După 4 ani de funcţionare a nefastei H.G. 568/2002 numărul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numărul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387″, declara profesorul dr. Pavel Chirila. 

Toate produsele alimentare procesate din Romania contin sare iodată: pâinea, paterurile, produsele de patiserie, mezelurile etc., astfel că aportul de iod in alimentatia noastra este unul mult mai mare decat ne imaginam.

Administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia guşii, cu sau fără hipotiroidie; administrarea iodului la gravide poate produce guşă sau hipotiroidie la fetuşi”.           

 Iodul din sare este instabil in mod natural asa ca se stabilizeaza prin iodura de potasiu si prin… iradiere.  Pentru ca sarea fina iodata sa nu se aglomereze la umiditate se pun antiaglomeranti ca E535 si E536.

Acestia sunt cianhidre (ferocianuri) care la temperaturi de 80-90 de grade Celsius se descompun. Este vorba, ca să fim înţeleşi, de temperatura unei ciorbe sau a unei tocăniţe când sunt pe foc la gătit. 

Împreună cu potasiul eliberat, se transformă în cianhidră de potasiu, sau altfel spus… cianură. Un component extrem de toxic, o otravă !

 


 


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

CARNEA ŞI EFECTELE SALE ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Posted on 2 Martie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Otetul de mere, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete:, , , , , |

 

       Daca te astepti sa citesti un articol referitor la efectele benefice ale carnii asupra organismului, e timpul sa incetezi sa te mai amagesti singur. Asta in cazul in care esti mare „carnivor” si stim cu totii ca romanii in general adora micii, sarmalutele, fripturile si gratarele si nu rateaza nicio ocazie sa isi afunde nasul intr-o farfurie plina cu piftie sau carnati. Sigur, daca e sa ne referim la anumite tipuri de carne, cum ar fi cea de peste sau chiar de curcan, lucrurile ar putea sta putin diferit. Dar acest articol vrea sa faca o trecere in revista a catorva dintre efectele daunatoare pe care consumul de carne le are asupra sanatatii.

       Statisticile vorbesc

        Daca ai deja o idee referitoare la acest subiect, se poate sa traiesti cu impresia ca acesta este unul dintre cele mai toxice si daunatoare alimente de baza. Vesti proaste, nu esti foarte departe de adevar, dar nu intentionez sa te fac sa devii vegetarian peste noapte, chiar daca preturile care au luat-o razna s-ar putea sa te forteze sa o faci.

       De fapt, nu acesta este scopul acestui articol, ci tragerea unui semnal de alarma in ceea ce priveste consumul de carne si bolile pe care aceasta le poate atrage. Atata timp cat iti mentii o atitudine de „cumpatare” pe toate liniile, inclusiv pe cea a consumului de carne, ar trebui sa poti sa tii lucrurile sub control.

       Daca e sa aruncam un ochi peste niste statistici ingrijoratoare, cele circa 17 milioane de persoane care isi pierd viata an de an ca urmare a unei boli legate de consumul de carne ar trebui sa reprezinte tot atatea motive pentru care ar trebui sa acordam o mai mare atentie acestei probleme. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, boli cum ar fi cancerul de colon si alte tipuri de cancer legat de consumul de carne, boli cardiovasculare sau obezitatea nu sunt deloc de ignorat.

       Problema intervine atunci cand mananci in fiecare dimineata un sandwich care contine carne, fie ca e vorba de salam sau alte preparate din carne, cand iti completezi pranzul cu o bucata sau doua de friptura si cand in general carnea nu-ti este straina.

       Daca te regasesti in aceasta descriere, inseamna ca esti un consumator frecvent de carne, cel putin asta ar spune cercetatorii britanici.

       In consecinta, problemele tale de sanatate s-ar putea sa se iveasca la fel de frecvent. Fie ca e vorba de    

  • constipatie,
  • probleme hepatice cum ar fi sensibilitate hepatica marita,
  • tendinta sporita de ingrasare si
  • imunitate tot mai slabita, tradusa prin
  • raceli frecvente, de exemplu, toate sunt parte a stilului tau de viata care nu prea lasă carnea in afara regimului.

       Totusi, nu trebuie sa taiem in carne vie si sa nu ne mai atingem de carne vreodata. Ideea principala e ca acele organisme care nu sunt capabile sa proceseze mari cantitati de carne (proteina animala) sunt cele afectate de bolile enumerate mai sus si de unele boli despre care vei afla ceva mai tarziu.

       O concluzie de mijloc ar fi aceea ca atata timp cat nu consumi chiar zi de zi carne si organismul tau nu iti pune probleme in a procesa proteine de origine animala, nu ar trebui sa intampini probleme deosebite de sanatate, de timpul celor mentionate in acest articol.

       CARNEA NE IMBOLNAVESTE?

       De fapt, aceasta intrebare ar trebui sa sune mai degraba a ceva de genul „Ce boli sunt provocate de carne?”. Fara a intentiona sa te inspaimant, dar nici sa te las sa te culci comod pe o ureche, o sa iti spun doar ca in fiecare an milioane de oameni sunt diagnosticati cu diferite tipuri de cancer cauzate de consumul de carne si se inregistreaza peste 600 000 de morti cauzate de cancerul de colon.

       Daca e sa legam rezultatele cercetatorilor referitoare la consumul de carne si aparitia cancerului de rect hepatic, cancerului de colon sau a cancerului ovarian, e lesne de inteles de ce trebuie trase niste semnale de alarma.

       In plus, lista bolilor cauzate de consumul de carne poate fi din pacate largita de afectiuni cum ar fi:  

  •  
    • insuficienta cardiaca,
    • arterita obliteranta,
    • litiaza renala cu oxalati,
    • colita de putrefactie,
    • constipatie, celulita (cauzata de hormonii din carne),
    • alergii (cauzate de nitritii din carne),
    • acnee si alte tipuri de
    • tulburari hormonale.

       Infectia cu Salmonella, care este una dintre cele mai raspandite forme de infectie alimentara se trasmite cel mai adesea prin intermediul carnii de pui.

       Infectiile digestive cu bacteria E.coli pot de asemenea avea ca si cauza consumul de carne.

        Daca ne mai gandim si la milioanele de supraponderali si obezi care sunt diagnosticati in fiecare an si la afinitatea lor pentru grasimi si carne in general, nu e greu de inteles de ce e bine sa joci cartea cumpatarii cand vine vorba de consumul de carne.

       In concluzie, e bine sa acorzi intotdeauna o cantitate considerabila de atentie locurilor din care cumperi carne proaspata, necongelata, ai grija sa indeplineasca toate conditiile de pastrare, ai grija sa speli intotdeauna carnea inainte sa o gatesti, evita sa mananci friptura „in sange” sau foarte grasa si, in general, incearca sa reduci frecventa de consum si cantitatea.

       Desigur ca si carnea isi are aportul ei nutritional necesar oricarui organism, nu trebuie sa cadem in extrema cealalta, dar un plus de atentie e necesar oricand.

       Alexandra Igna

                  Articol supervizat de Dr. Serban DAMIAN, nutritionist sportiv, Centrul de nutritie Superfit

      http://www.doctor.info.ro/carnea_si_efectele_sale_asupra_sanatatii.html

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Recipientele din plastic, un pericol pentru sănătatea noastră

Posted on 26 Februarie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete: |

  

Recipientele din plastic ne pot afecta serios sanatatea. O substanta chimica care se gaseste in ambalajele pentru alimente si bauturi, fabricate din mase plastice, actionaza ca un distrugator al hormonilor endocrini, afectand aparatul reproducator si dezvoltarea creierului.

Bisfenol A (BPA) pe baza caruia se fabrica plasticul policarbonat si rasinile epoxidice, este prezent in majoritatea ambalajelor din plastic, dar si in compozitia CD-urilor si a unor dispozitive medicale. Pana si biberoanele sau cutiile de lapte praf pentru copii sugari pot sa contina BPA.

Potrivit publicatiei TopSanatate.ro, o cantitate semnificativa de BPA este eliberata in alimente cand in vas este turnata apa fiarta.

Astfel, bisfenolul se elibereaza de 55 ori mai repede decat in alte situatii si persista si dupa ce apa fierbinte a fost indepartata din recipient.

Acest lucru indica faptul ca pana si simpla spalare a paharurului sau sticlei din plastic conduce la cresterea continutului de BPA.

Urmarile BPA asupra sanatatii sunt deosebit de grave, intrucat provoacă diabet, cancer sau obezitate chiar si persoanelor care au ingerat can­titati mici de bisfenol A.

Efecte secundare ale compusului BPA:

  • leziuni structurale ale creierului;
  • hiperactivitate, sporeste agresivitatea si slabeste puterea de învăţare; 
  • creste depunerea grasimilor si riscul obezitatii; 
  • slabeste sistemul imunitar; 
  • la pubertate, stimuleaza dezvoltarea glandei mamare, rupe ciclurile reproductive si provoaca afectiuni ovariene; 
  • stimulare sexuala anormala; 
  • stimuleaza celulele canceroase pentru prostata; 
  • creste marimea prostatei si scade cantitatea de sperma.

Totodată, substanta poate provoca avort spontan, deces la nastere sau poate să împiedice dezvoltarea bebelusilor.

Oamenii de stiinta au masurat cantitatea de BPA din sange, cordonul ombilical si placenta la femeile insarcinate si astfel s-a descoperit ca acesta se afla la nivele foarte ridicate, incat poate provoca malformatii ale fatului si chiar moartea lui.

S-a constatat ca bisfenolul nu prezinta riscuri doar pentru organismul uman, ci si pentru mediu. Astfel, substanta are proprietetea de a interfera cu mecanismul de fixare a azotului pentru plante, actionanad asupra bacteriei simbiotice Sinorhizobium meliloti.

Posibilitatea eliminarii expunerii indelungate la BPA este foarte scăzută si, cu toate acestea, mai există şanse si medici specialisti competenţi care să aibe grijă de sănătatea noastră.
 

Iată câteva sfaturi pentru a reduce expunerea la BPA:

 

1. Pentru copil, este bine sa folosesti numai sticlute si veselă specială, cumpărată din farmacii;

 2. Cumpără-i copilului tău numai jucarii din materiale naturale in locul celor din plastic;

 3. Rezervele de mancare trebuie tinute în recipiente din sticlă şi nu din plastic.

4. Nu cumpăra şi nu consuma alimente şi băuturi conservate; 
  
5. Evită să ambalezi mâncărurile în plastic;
 
 6. Dacă alegi să foloseşti ustensile de bucătărie din plastic (lingura, furculiţă, polonic), evită să le bagi în masina de spălat vase sau sa le speli cu un detergent aspru, deoarece acestea pot stimula eliberarea chimicalelor intr-o cantitate mai mare in mancare;
 
 7. Un alt sfat şi, poate, cel mai important şi cel mai sigur este: Să arunci vesela şi paharele din plastic şi să le înlocuieşti cu cele din sticlă.
 
 
   
8.Evitati sa cumparati si sa consumati alimente si bauturi conservate in recipiente din plastic si evitati incalzirea lor la cuptorul cu microunde.  

9.Pentru copii, este bine sa folositi numai sticlute si vesela speciala, cumparata din farmacii, iar jucariile să fie fabricate numai din materiale naturale.

Sursa: http://life.hotnews.ro/stiri-natural-3650273-recipientele-din-plastic-pericol-pentru-sanatatea-noastra.htm

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Lista substanţelor toxice din cosmetice. Care sunt bolile la care ne expunem din cauza lor

Posted on 25 Februarie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete:, |

Lista substanţelor toxice din cosmetice. Care sunt bolile la care ne expunem din cauza lor.

de Mădălina CHIŢU | ieri, 18:56

 

Eczemele, alergiile, acneea sau dezechilibrele hormonale sunt câteva dintre reacţiile adverse apărute după folosirea produselor cosmetice.

O femeie foloseşte zilnic cel puţin 12 cosmetice şi produse de îngrijire corporală, bombardându-şi pielea cu 175 de chimicale, susţin cercetătorii britanici

Femeile absorb anual, în medie, 2,3 kilo¬grame de substanţe toxice prin inter¬me¬diul produselor cosmetice uzuale, compuşi care pot provoca apariţia cancerului, a iritaţiilor pielii sau a îmbătrânirii premature, arată datele unui studiu din Marea Britanie.

Eczemele, alergiile, acneea, dermatita atopică sau dezechilibrele hormonale sunt câteva dintre reacţiile adverse apărute după folosirea produselor cosmetice de masă. Specialiştii în dermatologie susţin că aceste efecte apar din cauza substanţelor chimice conţinute, care pătrund prin piele şi ne atacă organismul.

• Specialiştii precizează că săpunul, şamponul şi gelul de duş conţin diferite substanţe care duc la apariţia dermatitei de contact. Astfel, lauril sulfatul de sodiu (SLS) este un ingredient des întâlnit în săpunuri şi şampoane, cu rol în curăţarea pielii. Substanţa este folosită pentru a îndepărta grăsimea de pe epidermă. SLS însă poate acţiona prea dur, distrugând bariera naturală de grăsime a pielii, determinând astfel apariţia dermatitei de contact.

• Phenolul sau acidul carbolic este o substanţă des întâlnită în cremele de corp. Specialiştii în dermatologie afirmă că o astfel de substanţă poate duce la apariţia convulsiilor, a colapsului circulator şi chiar a insuficienţei respiratorii.

• Unele creme hidratante pot conţine, sub numele de vaselină sau parafină, un amestec de hidrocarburi aromatice din petrol sau alte produse derivate din petrol, ale căror denumiri de pe etichete conţin prefixele „propyl” sau „methyl”. Acestea nu lasă pielea să respire, blocând astfel eliminarea toxinelor din corp. Pot provoca sensibilitate la lumină şi pot sărăci pielea de propriile uleiuri naturale, efectul fiind uscarea şi crăparea acesteia, îmbătrânirea prematură şi acneea.

• Toluenul şi formaldehida sunt substanţe nocive des întâlnite în oja sau lacul de unghii. Potrivit specialiştilor, aceste substanţe pot produce reacţii alergice tegumentare.

Această reacţie provoacă la locul de contact leziuni roz-roşii (eritematoase), cu mici băşicuţe, care produc mâncărime.

„Persoanele care au deja alergii de contact trebuie să facă nişte teste care conţin cei mai frecvenţi alergeni incriminaţi într-o anumită arie geografică şi care, după 48 de ore, ne îndrumă să ştim la ce alergen are pacientul reacţie”, precizează prof. univ. dr. Anca Zbranca, medic primar dermatolog la Spitalul Sf. Spiridon din Iaşi.

• Parfumul este o altă substanţă care poate duce la apariţia dermatitelor, datorită efectului de uscare a pielii. Se recomandă citirea cu atenţie a etichetei produsului şi evitarea săpunurilor care conţin parfum.

• Parabenii sunt substanţe cu rol de conservare, folosite în majoritatea produselor cosmetice. Alergiile la parabeni sunt relativ rare, însă unele produse conţin mai multe tipuri de astfel de substanţe, ceea ce duce la deteriorarea pielii. În plus, studiile de specialitate au demonstrat că parabenii cresc riscul apariţiei cancerului.

• Un efect similar, de favorizare a apariţiei tumorilor, are şi aluminiul, care intră în compoziţia deodorantelor şi antiperspirantelor.

Sărurile de aluminiu şi zirconiu din compoziţia deodorantelor blochează glandele sudoripare şi reduc pentru câteva ore cantitatea de transpiraţie de la nivelul pielii.

Din cauza aluminiului care se absoarbe prin piele, deodorantele şi antiperspirantele care conţin acest element pot contribui la apariţia tumorilor mamare.

http://www.gandul.info/magazin/lista-substantelor-toxice-din-cosmetice-care-sunt-bolile-la-care-ne-expunem-din-cauza-lor-8009893

 

Vă recomand articolul despre Bicarbonatul de sodiu, acest remediu binefăcător aflat la îndemâna noastră !!!

 


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

BICARBONATUL DE SODIU

Posted on 25 Februarie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Otetul, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul |

 

Cunosc gustul bicarbonatului de sodiu, dizolvat in lapte, din copilarie! Si azi tratamentul acesta este foarte eficace contra tusei. La un pahar de lapte se pune 1 lingurita de bicarbonat de sodiu. Laptele se bea fierbinte inainte de culcare.

– Persoanele care nu suporta laptele folosesc solutie de bicarbonat de sodiu in apa -1 lingura de bicarbonat de sodiu la 1 litru de apa.

– Nimic nu ajuta mai bine la tratarea durerilor de gat decat clatirea cu solutie de bicarbonat de sodiu (gargara) – 2 lingurite la 1 pahar de apa calda. Bicarbonatul de sodiu umezeste mucoasa gatului. Clatirile se efectueaza de 5-6 ori pe zi.

Contra guturaiului, solutia de bicarbonat de sodiu se foloseste sub forma de picaturi pentru nas. Daca va curge nasul abundent, efectuati spalaturi nazale – picurati in nas cateva pipete de solutie si peste un niinut curatati nasul. Procedura se repeta de 2-3 ori pe zi.

–  Contra conjunctivitei se spala ochii cu solutie de bicarbonat de  sodiu. Dar sa tineti minte ca nu se poate sa folositi acelasi tampon de vata de 2 ori.

– Care bolnav de ulcer nu a apelat la bicarbonatul de sodiu ca sa scape de dureri? Bicarbonatul neutralizeaza surplusul de acid din stomac. Iata de ce bicarbonatul a servit drept leac contra ulcerului multi ani. Dar folosirea lui prea des da un efect invers: se mareste cantitatea acidului secretat in stomac. Mai mult decat atat, la interactiunea bicarbonatului cu acidul se degaja bioxid de carbon, care bombardeaza peretii subtiati ai stomacului, ducand la alte ulceratii. Este de dorit sa utilizati bicarbonat de sodiu cat mai rar, doar cand nu aveti alte medicamente la dispozitie.

–  Bicarbonatul de sodiu se foloseste in medicina ca substanta antiaritmica. Un atac de cord se poate opri administrand 1/2 lingurita de bicarbonat.

–  Bicarbonatul ajuta la hipertonie datorita faptului ca activeaza eliminarea intensiva a lichidului si sarurilor din organism si scade tensiunea arteriala. 1/2 lingurita de bicarbonat consumata impreuna cu medicamentele da posibilitatea micsorarii dozei acestora.

–  Bicarbonatul de sodiu este un mijloc eficace contra raului de automobil. Este important sa nu uitati sa luati la drum praful de bicarbonat.

–  Bicarbonatul de sodiu este mijlocul de prim ajutor in caz de traumatisme grave, cu pierdere mare de sange, la intoxicatii care sunt insotite de voma si diaree, la febra indelungata cu transpiratie abundenta. Pentru restabilirea pierderii lichidului din organism se prepara solutie de bicarbonat de sodiu si sare.

Reteta este simpla: 1/2 lingurita de bicarbonat si 1 lingurita de sare la 1 litru de apa foarte calda. Se bea cate 1 lingura la fiecare 5 minute.

–  Au nevoie de bicarbonat de sodiu si bolnavii cu panaritiuinflamarea cu puroi a degetului. incepeti Tratamentul imediat ce simtiti durere pulsanta. Pregatiti o solutie de 2 linguri de bicarbonat la 1/2 litru de apa fierbinte, in care tineti degetul timp de 20 minute. Repetati procedura de 3 ori pe zi si infectia va disparea repede.

–  Clatirea cavitatii bucale cu bicarbonat de sodiu ajuta contra durerilor de dinti. Este deosebit de eficace contra inflamarii periostului. Clatiti gura de 5-6 ori pe zi, astfel puteti evita interventia chirurgicala.

– Bicarbonatul de sodiu este si substanta cosmetica. Dati sapunul prin razatoare si amestecati-1 cu bicarbonat. Spalati fata cu un tampon de vata muiat in amestec, de 2 ori pe saptamana. Curata pielea de acnee si de celulele moarte, deschizand porii.

– Bicarbonatul poate inlocui pasta de dinti, pentru inalbire. Muiati un tampon de vata in bicarbonat de sodiu si stergeti dintii pana ce petele galbene vor disparea. Rezultatul se vede chiar si dupa o singura spalare.

–  Bicarbonatul de sodiu nu opreste eliminarea transpiratiei, dar neutralizeaza acizii ei. Dupa cum se stie, in unii acizi din sudoare se dezvolta bacterii care dau transpiratiei un miros neplacut. Vara, sau
inainte de antrenamentele sportive e bine sa stergeti regiunea axilara cu un tampon de vata, muiat in solutie de bicarbonat de sodiu si mirosul neplacut nu va mai aparea toata ziua.

– Solutia de bicarbonat de sodiu preparata dintr-o 1/2 lingurita la 1 pahar de apa, ne va ajuta sa ne tratam de intepaturile insectelor. Daca ungem locul intepat de cateva ori pe zi, inflamatia dispare. Mai mult, bicarbonatul nu da voie microbilor sa patrunda in rana.

– Dupa o zi de lucru putem trata picioarele obosite si umflate cu o solutie din 10 litri de apa si 5 linguri de bicarbonat de sodiu. Dupa 15 minute de odihna placuta, cu picioarele in solutia calda, veti putea dansa toata noaptea.

– 90% din bacterii si pesticide raman pe legumele si fructele spalate cu apa de la robinet. Daca in apa se adauga bicarbonat de sodiu sau suc de lamaie, legumele si fructele se spala mult mai bine.

– Daca aveti negi, trebuie sa-i ungeti cu pasta din bicarbonat cu ulei de ricin de 2-3 ori pe zi si sa aplicati un pansament.

– Pentru gusa adenomatoasa e bine sa mestecati paine de secara astfel ca ea sa fie bine inmuiata cu saliva. Se face din ea o turtita, se presara cu bicarbonat de sodiu, se pune pe gat si se panseaza. Se bea infuzie din boabe de boz – 1 lingurita de boabe la un pahar de apa fierbinte. Se bea cate 1/3 pahar de 3 ori pe zi. Se urmeaza tratamentul pana cand se obtine rezultatul dorit. Din boabe de boz se poate fierbe dulceata si se poate folosi la tratament.

–  Pentru pinten osos: la 3 litri de apa calduta se pun 500 g de bicarbonat de sodiu. Se „oparesc” picioarele, turnand apa fierbinte de cateva ori, timp de 30 minute. Apoi se pun picioarele pe un rolator de lemn cu spini si se rotesc rolele acestuia cu piciorul, schimband picioarele din timp in timp. Se repeta la 2-3 zile.

–  Contra radiculitei si bolilor articulatiilor: intr-o cana de apa fierbinte se dizolva o lingurita de bicarbonat de sodiu. Se inmoaie in aceasta solutie un servetel de bumbac de marimea locului bolnav si se scurge putin. O parte a servetelului se sapuneste cu sapun de rufe si se stropeste cu petrol lampant (gaz). Locul bolnav se unge cu grasime si se acopera cu servetelul. Se panseaza cu o basma de lana, si se inveleste cald. Se sta asa cat se poate de mult. Se repeta de cateva ori, functie de starea bolnavului.

– Hemoroizi: se iau 4-5 radacini de hrean, se taie si se pun intr-un castron cu 1,5 litri de apa, se pune pe foc, se fierb 4-5 minute. Se ia de pe foc si se adauga treptat 5 linguri de bicarbonat de sodiu. Se leaga castronul cu hartie groasa, in centru se face o gaura. Se pune castronul pe un scaunel. Bolnavul se aseaza deasupra astfel ca locul bolnav sa se incalzeasca cu vaporii de apa degajati prin gaura din hartie. Se poate inveli castronul cu o plapuma astfel ca apa din el sa se raceasca mai greu. Se face Tratamentul 7 seri la rand. Este foarte eficient.


Bicarbonatul de sodiu, remediu naturist: adevarat sau fals?

Remediu de pe vremea bunicilor, bicarbonatul de sodiu este cunoscut ca fiind benefic in tratarea transpiratiei, a arsurilor la stomac sau pentru albirea dintilor. Bicarbonatul de sodiu este un compus care se gaseste in comert (supermarket, farmacie sau plafaruri) sub forma de pudra fina, inodora. Acesta se extrage din evaporarea apei din lacurile sarate. Este un produs biodegradabil si nu este toxic, este solubil in apa si usor abraziv.

Iata cateva mituri adevarate sau false despre beneficiile bicarbonatului de sodiu:

  • Albeste dintii?

Adevarat! Compus din cristale cu proprietati abrazive, bicarbonatul are proprietatea de a albi dintii. Acesta are efectul de a poliza dintii, de a face smaltul sa straluceasca si de a indeparta petele galbui. Bicarbonatul poate preveni aparitia cariilor eliminand bacteriile, de aceea este un ingredient de baza in pastele de dinti.

Inainte de periajul dentar, pune cateva grame de bicarbonat de sodiu pe periuta de dinti si freaca cu blandete. Insa, nu il utiliza mai des de o data la 10 zile, deoarece fiind un produs abraziv poate deteriora smaltul natural al dintilor.

  • Amelioreaza arsurile de la stomac?

Adevarat! Aceasta proprietate se bazeaza pe faptul ca bicarbonatul este alcalin, deci principiile sale antiacide ajuta la indepartarea arsurilor de stomac. De asemenea, poate elimina senzatia de balonare si flatulenta.

In momentul in care simti ca te arde stomacul, pune o lingurita de bicarbonat de sodiu intr-un pahar cu apa si bea amestecul rezultat. Insa, chiar daca bicarbonatul de sodiu este un produs natural, nu poate inlocui un tratament medical. Daca simptomele persista cere sfatul unui medic.

  • Trateaza aftele?

Adevarat! Dusurile bucale cu bicarbonat de sodiu sunt eficiente impotriva aftelor. Fa gargara cu o solutie de bicarbonat de sodiu si apa si vei preveni ranile bucale si respiratia urat mirositoare. Dilueaza o lingurita de bicarbonat intr-un pahar cu apa rece si fa gargara in fiecare zi pana simptomele dispar.

  • Indeparteaza mirosul urat al transpiratiei?

Poate! Unii specialisti sustin cu tarie aceasta teorie, insa exista si voci care afirma ca este o solutie ineficienta.  

Se tamponeaza zona axilelor cu o solutie formata dintr-o lingurita de bicarbonat si un pahar cu apa. Aceasta formula poate inlocui deodorantele obisnuite, fiind un mod ecologic de a scapa de mirosul urat de transpiratie, fara riscuri pentru sanatate.

  • Relaxeaza?

Nu! Inca nu s-a demonstrat faptul ca o baie cu bicarbonat de sodiu este mai relaxanta decat o baie in apa simpla. Ceea ce este sigur este ca dizolvat in apa, bicarbonatul de sodiu creste pH-ul acesteia (potential hidrogen). Bicarbonatul este un alcalin care diminueaza aciditatea apei.

  • Trateaza micozele?

Nu! Bicarbonatul de sodiu nu este un medicament fungicid (substanta care ucide ciupercile responsabile de aparitia micozelor). Poate fi insa folosit ca adjuvant in tratamentul impotriva ciupercilor.

Atentie insa, bicarbonatul este abraziv si poate irita pielea sensibila. Chiar daca bicarbonatul de sodiu este un produs natural, este indicat sa ceri sfatul medicului inainte de a-l folosi.

  • Poate linisti iritatiile pielii dupa epilare?

Poate! Nu este certificata aceasta proprietate insa s-a observat ca, dupa epilare, bicarbonatul de sodiu atenueaza aciditatea transpiratiei care provoaca senzatiile de arsura si piscaturi.

Prepara o solutie dintr-o lingurita de bicarbonat de sodiu si o cana cu apa calduta. Tamponeaza pielea cu aceasta lotiune inainte si dupa epilare. Nu freca! Atentie: pentru ca bicarbonatul este abraziv poate irita pielea, de aceea este indicat sa ceri in prealabil sfatul unui medic.

20 de întrebuinţări ale bicarbonatului de sodiu în casă

De ce este bine sa ai mereu in casa, in garaj, in masina sau in poseta un borcanel de bicarbonat? Fie ca vrei sa stingi un incendiu, sa scoti o pata sau sa iti cureti mainile, praful magic rezolva aceste probleme in doar cateva secunde. Iata 20 de situatii in care bicarbonatul se dovedeste a fi cea mi buna solutie.

Solutii pentru intreaga bucatarie

1. Mirosul neplacut din frigider dispare in doar cateva ore daca asezi in interior un bol cu bicarbonat de sodiu. Aplica aceasta metoda si pentru perioadele in care esti plecat mai mult timp de acasa sau pentru frigiderele care nu functioneaza. De asemenea, atunci cand decongelezi frigiderul, spala-l cu o solutie de apa si bicarbonat sau otet, iar acesta va pierde orice urma de miros.

2. Masina de spalat vase isi va pierde orice iz neplacut daca adaugi doua linguri de bicarbonat in recipientul pentru detergent. Totodata, acesta va ajuta si la curatarea si dezinfectarea veselei.

      3. Bicarbonatul de sodiu este recomandat si pentru calitatile sale dovedite in stingerea incendiilor. Pastreaza un plic in apropierea aragazului sau a gratarului pentru a putea combate un incendiu.

4. Cosul de gunoi trebuie spalat periodic cu o solutie de bicarbonat si apa calda. Aceasta elimina mirosurile, bacteriile si dezinfecteaza recipientul.

5. Cafetiera va arata ca noua daca torni un pliculet de bicarbonat peste apa. Filtrul, cana si recipientul din plastic se vor curata si orice miros de cafea veche sau mucegai va disparea instant. Dupa ce apa cu bicarbonat a curs in vasul cafetierei, toarna apa in chiuveta (bicarbonatul ajuta si la desfundarea chiuvetei). Porneste un alt ciclu al filtrului de cafea, insa de aceasta data folosind apa curata pentru clatire.

6. Petele de grasime, arsura, cafea sau ceai de pe orice vas de gatit (ibric, ceainic, tigaie etc) din orice material (fonta, inox, crom – cu sau fara smalt) vor fi mult mai usor de curatat daca presari bicarbonat si torni apoi o cana de apa fierbinte. Asteapta cateva minute si apoi curata normal.

7. Caserolele de plastic, lada frigorifica sau chiar portelanul pot fi curatate, dezinfectate si improspatate daca sunt spalate cu apa si bicarbonat. 

Solutii pentru restul casei

9. Obiectele sanitare (cada, vas de toaleta, chiuveta) se curata foarte bine cu bicarbonat, datorita valentelor multiple ale acestuia: scoate pete de grasime, dezinfecteaza si, atunci cand vine vorba de sanitare, desfunda tevile. De asemenea, chitul de rosturi isi recapta culoarea initiala daca e frecat timp de cateva minute cu bicarbonat.

10. Petele de pe mobila lasate de vasele fierbinti, precum si petele de alimente si apa, vor disparea in cateva secunde daca intra in contact cu o solutie formata din apa si bicarbonat. Pentru petele colorate sau pentru cele cu o textura abraziva, adauga in solutie si cateva picaturi de inalbitor.

11. Adauga o lingura de bicarbonat in apa cu care speli sau perii covorul si vei observa ca mirosul de animale sau de tigara dispare imediat, iar culorile devin mai aprinse.

12. Desi pisicile sunt considerate cele mai curate animale, litiera este singurul accesoriu ce ne poate deranja olfactiv. Curata si dezinfecteaza vasul, asteapta sa se usuce bine si toarna un strat de bicarbonat. Deasupra asterne nisipul special pe care il folosesti de obicei. Mirosul neplacut va fi absorbit de fiecare data.

13. O solutie din apa rece, bicarbonat si sucul de la o jumatate de lamaie va improspata aerul inchis din camere.

14. Daca speli scrumierele cu apa si bicarbonat, mirosul neplacut va disparea, dar daca presari putin praf  in interiorul acestora, ai sansa ca mirosul de tigara sa nu se mai raspandeasca in intreaga incapere.

Trucuri pentru intreaga familie

15. Hainutele si accesoriile bebelusilor (scutece, jucarii, biberoane) vor fi fierte in apa in care ai adaugat bicarbonat. Acesta igienizeaza, dezinfecteaza si in plus scapi de petele si de mirosurile specifice celor mici.

16. Amesteca 1-2 linguri de bicarbonat cu detergentul in masina de spalat de fiecare data pentru a elimina mirosurile din haine si petele.

17. Argintul devine ca nou daca este frecat cu bicarbonat de sodiu. Pentru suprafete netede foloseste un burete abraziv, iar pentru modele in relief aplica solutia cu o periuta de dinti pe care nu o mai folosesti.

18. Mirosul neplacut al mainilor (benzina, ceapa, usturoi, peste, branza etc) poate fi inlaturat daca te speli timp de 2 minute cu apa si bicarbonat.

19. Presara putin praf de bicarbonat si in acele perechi de incaltaminte care capata miros urat orice ai face. Tu vei transpira mai putin si cu siguranta nu te vei mai simti jenat atunci cand trebuie sa te descalti.

20. Instrumentele de ingrijire a parului (pieptene, perie, agrafe) pot fi curatate periodic cu apa si bicarbonat.


 Bonus: http://travel.descopera.ro/6744222-Taramul-nemuritorilor-Hunza-a-Valea-Vietii

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 4 so far )

Lista cu aditivii alimentari periculoşi

Posted on 25 Februarie 2011. Filed under: Aditivii alimentari:E-urile, Aspartamul, Bicarbonatul de sodiu, Cartofii prajiti, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Sfaturi de sanatate, Suplimentele alimentare, Teflonul | Etichete:, , |

Lista cu aditivii alimentari periculoşi
– celebrele E-uri –

Aveti grijă ce mâncaţi!

Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in diverse produse alimentare pentru a le îmbunătăţi aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate.

Litera „E” simbolizeaza faptul ca au fost testate minim 6 ani si atestate la nivel european. Cu toate acestea, cititi cu atentie ce scrie mai jos. S-ar putea să vă uitaţi de mai multe ori la ambalaj, înainte să mâncaţi ceva!

Aditivii alimentari sunt impartiti in 24 de categorii dintre care enumerăm pe cele mai răspândite:

  • edulcoranţii – pentru îndulcit 
  • coloranţii – pentru a schimba sau a da culoare (E100-E180)
  • acidifianţii – dau un gust usor acid 
  • corectorii de aciditate – cresc sau diminueaza aciditatea 
  • emulgatorii – asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare (E400-E500)
  • conservanţii – întârzie sau impiedică alterarea alimentelor. (E200-E290)
  • corectorii de gust si de miros – schimba/imbunatatesc ( ??)  mirosul si gustul alimentelor 
  • propulsorii – unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje
  • gaze de ambalaj – asemanatoare aerului
  • antioxidanti – limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337)

E-uri periculoase:

E123 …E239   – sunt posibili cancerigeni
E 621 – glutamat de sodiu, se gaseste in supele instant concentrate, mezeluri si unele condimente. Are efecte neurotoxice si poate provoca migrene si crampe.
E320 – E321, E211 – acidul benzoic si derivatii sai, cancerigeni
E251 – nitrat de sodiu, cancerigen
E252 – nitrat de potasiu, cancerigen
E120, E127, E141, E160 – alergici
E127 – eritrozina, colorant rosu pentru compoturi si alte alimente, provoaca mutatii genetice
E102 – tratrazina, colorant galben pentru bauturi , mustar si gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronsic

Vitamina C din unele produse, foarte multe, e de fapt acid ascorbic de sinteza si nu este acelasi lucru cu vitamina C naturala.

(Mai bine luaţi o lămâie!)

Tabel cu E-urile de care trebuie să ne ferim:

COD DENUMIRE RISC UNDE IL GASIM
E110 Sunset yellow – colorant galben Cancerigen Dulciuri, prajituri, budinci sucuri
E123 Amarant – colorant rosu Cancerigen, interzis in SUA si Rusia Dulciuri, jeleuri, branza topita
E124 Ponceau 4R – colorant rosu Toxic, interzis in SUA Mezeluri
E127 Eritrozina – colorant rosu Provoaca cancer al tiroidei la animale, posibil si la om Alcool, inghetata, prajituri, bomboane, sucuri racoritoare
E128 Rosu 2 G – colorant Mutagen si toxic. Interzis in SUA si Australia Carne de hamburgeri
E211 Acidul benzoic si derivatii sai posibil cancerigen, interzis in SUA, dar permis la noi Unele bauturi racoritoare
E220/E228 Sulfiti – conservanti Provoaca alergii Carne de hamburgeri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prajituri, bere, vin, otet de vin
E230 Bifenil – conservant Toxic, interzis in Australia (permis la noi (?!) Citrice – exterior
E231 Ortofenilfenol – conservant Toxic, posibil cancerigen. Interzis in SUA si Australia. Citrice
E233 Tiabendazol – conservanti Toxic, interzis in Australia Citrice
E249/E252 Nitrati si nitriti – conservanti Posibil cancerigen Mezeluri si alimente conservate prin sarare, branza
E320 Butil-hidroxi-anisol BHA-conservant Posibil cancerigen Conservant, cartofi deshidratati, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, guma de mestecat
E425 Glucomanan – agent de textura Toxic respirator Jeleuri
E621 Glutamat monosodic MSG Provoaca efecte neurotoxice Condimente, supe concentrate
E95 Acetsulfam K – indulcitor Posibil cancerigen, interzis in SUA Guma de mestecat, produse zaharoase, bauturi racoritoare
E954 Zaharina – indulcitor Posibil cancerigen Guma de mestecat, produse dulci, bauturi racoritoare

E-uri bune:

E306 – tocoferol, sau Vitamina E, este un antioxidant natural care ajuta la regenerarea celulelor
E407 – caragenanul, emulsifiant natural
E322 – lecitina, un antioxidant natural intalnit si in ciocolata
E421 – manitolul de cofetarie
E300 – riboflavina sau Vitamina B2
E440 – acid ascorbic natural sau Vitamina C naturala
E140 – clorofila, colorant natural folosit in cofetarii,colorarea pastelor de dinti si cosmeticalelor


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Proprietăţile extraordinare ale oţetului îl fac un înlocuitor desăvârşit al detergenţilor

Posted on 24 Februarie 2011. Filed under: Aspartamul, Chimicalele din salamuri, Ftalatii, Otetul, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Teflonul |

  

Daca intri intr-un magazin, vei vedea culoare întregi pline cu cele mai recente produse ce promit sa iti economiseasca timpul si energia, in timp ce iti fac casa stralucitor de curata.Din pacate, multe dintre aceste produse contin chimicale toxice care iti pot afecta sanatatea si mediul.Pana la Al Doilea Razboi Mondial, ne descurcam perfect la curatat cu ingrediente normale de bucatarie, cum ar fi lamaile, sarea, otetul si bicarbonatul de sodiu.Publicitatea ne-a facut sa credem ca avem nevoie de o multitudine de produse – cate unul pentru fiecare camera. Unul pentru chiuveta, unul pentru cada, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar…si lista nu se mai termina.

Astazi vreau sa vorbesc despre otetul alb, care este un produs uimitor.

Geamurile si oglinzile tale vor straluci cu un minim efort, lasand totul fara urma de mizerie.

Ceainice, robinete, capete de dus si vase de toaleta nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar.

Mirosurile vor disparea in mod natural.

Mucegaiul va fi pastrat la distanta daca iti faci obiceiul de a stropi faianta si perdeaua de la dus cu otet, dupa baie.

Podelele tari vor ramane fara grasime sau alte urme si lucioase in acelasi timp.

Si, daca asta nu e destul, poti sa cureti si fundurile de bucatarie cu otet, sa indepartezi furnicile si il poti adauga si la ciclul de stoarcere al masinii de spalat pentru a-ti inmuia hainele.

Tot ce trebuie sa faci este sa umpli pe jumatate o sticla cu pulverizator cu otet alb, sa o umpli pana sus cu apa si gata!

 Foloseste o bucata de material cu fibre mici si casa ta va straluci cat ai clipi din ochi.

Multi oameni sunt ingrijorati de miros, dar acesta se disipeaza pe masura ce se usuca si nu ramane in aer pentru prea mult timp.

Nu duşul este de vină!

Ci depunerile de calcar, care nu mai lasa apa sa iasa prin orificii. Introdu capatul dusului metalic intr-o punga din plastic (mai rezistent!) in care ai turnat otet cat sa-l acopere. Leaga bine capatul pungii si lasa la inmuiat peste noapte. Daca “para” dusului nu s-a curatat complet, repeta operatia.

Brânza ţine mai mult, daca o invelesti intr-o bucata de panza inmuiata in otet.

Nu mai ramane nimic! Petele care apar de la deodorantul spray pe bluze, rochii etc. in zona subratului sunt inestetice, neplacute. Ca sa le faci sa dispara, pulverizeaza otet pe zona respectiva cu cateva ore inainte sa le speli.

Pentru un covor aproape nou

Ti se pare ca persanul tau s-a decolorat? Amesteca o parte otet cu doua parti apa fiarta si freaca temeinic suprafata acestuia. Daca timpul iti permite, ar fi bine sa procedezi la fel dupa fiecare aspirare.

Daca ti-ai patat mainile cu cerneala, curata-le bine cu o periuta inmuiata intr-o solutie de otet si sare. Spala-te apoi ca de obicei, cu apa si sapun.

Vei vedea mai bine de la volan

Vrei ca in diminetile de iarna sa nu-ti mai pierzi timpul cu indepartarea stratului de gheata  format noaptea pe parbriz? Atunci, seara de seara, sterge-l bine cu o solutie din otet (trei parti) si apa (o parte).

Împrospătaţi-vă draperiile…
Amestecati o lingura de otet alb cu doua cani de apa calda si varsati amestecul intr-un flacon cu pulverizator.

Aspirati-va bine perdelele, apoi stropiti-le cu solutia otetata, fara a le desprinde de pe suport. Cand se usuca, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca si mirosul statut de mucegai sau fum de tigara.

Cenusa din soba sau semineu
O pulverizare usoara cu otet impiedica raspandirea cenusei in casa, cand e scoasa din soba sau semineu. Imbibati si ziarul pe care scoateti cenusa cu solutie de otet (o lingura la doua cesti de apa) si operatia de curatire va decurge usor si igienic.

Lumina mai stralucitoare
Optimizati lumina din casa, curatind becurile cu apa cu otet (o lingura de otet la un litru de apa). Stergeti becurile reci cu o carpa inmuiata in solutie, apoi uscati-le cu un stergar care nu lasa scame.

Parchet lucios
Ceara de parchet va dura mai mult timp si va luci mai puternic daca inainte de a o aplica, spalati parchetul cu apa amestecata cu otet. O cana de otet pusa intr-o jumatate de caldare de apa calda reprezinta formula optima.

Ingrijirea peretilor
Peretii dati cu vinarom se curata cu apa sapunita (clabuc de sapun), apoi se clatesc cu amestec de apa calda si otet alb, in proportie de 1/2 cana de otet la o jumatate de caldare de apa.

Sfesnice din sticla sau ceramica
Inmuiati sfesnicele in apa foarte fierbinte amestecata cu detergent. Frecati ramasitele de ceara cu un burete, apoi clatiti-le in apa calda, in care puneti putin otet alb. Ungeti cu ulei partea unde se insereaza lumanarea in sfesnic. Dupa ce arde, va fi mai usor de scos.

Amestec ideal pentru geamuri
O lingura de otet alb, o lingura de amoniac, 3 picaturi de detergent lichid, o cana de apa. Amestecati componentele si puneti-le intr-un flacon cu pompa. Agitati bine inainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi stergeti cu un somoiog de hartie de ziar sau cu o carpa moale.

Cum se inlatura mucegaiul.
Prezent mai ales in locurile umede din bucatarie, mucegaiul este o ciuperca moale, spongioasa, respingatoare ca infatisare, de culoare alba, neagra sau verzui-violacee. Ea creste mai ales in locurile neaerisite si intunecoase, unde persista o atmosfera calda si umeda. Se dezvolta mai ales in zonele de evacuare a apei din dusuri si bai, hranindu-se din grasimile pe care le eliminam prin spalare si din particule de murdarie. Cel mai bun antidot: otetul! Frecati zonele metalice in care s-a format mucegai mai intai cu o hartie de smirghel, inmuiata in otet. Utilizati apoi o periuta de dinti inmuiata in otet, pentru zonele la care se ajunge mai gr eu. Clatiti cu apa curata, apoi cu otet, stergeti locul cu o carpa uscata.

Cum se inlatura pelicula de sapun
Diferitele parti ale dusului si robinetele de la chiuveta si bai sunt amenintate permanent de formarea unei depuneri de sapun, care devine rezistenta in timp. Otetul si bicarbonatul de sodiu le elimina. E suficient sa umpleti o cana de bicarbonat in care sa adaugati atata otet cat sa se formeze o pasta si aveti solutia la indemana. Aplicati-o pe zonele acoperite cu pelicula de sapun si lasati sa actioneze 5 minute. Frecati cu un burete, clatiti cu apa cu otet, stergeti cu o carpa uscata.

Cum scapati de mirosul urat din baie
In loc sa utilizati spray-uri toxice pentru improspatarea aerului din baie, folositi apa amestecata cu otet de mere, pusa intr-un recipient cu sifon. Va inlatura cele mai neplacute mirosuri. Vaporizarile cu otet, in loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales in casele locuite de persoane care sufera de astm.

Pentru a obtine detergentul universal, veti avea nevoie de un bidon de 2 litri.

1. Puneti 2 linguri mari de bicarbonat de sodiu in bidon.
2. Adaugati 2 litri de apa calda si apoi amestecati
3. Separat, intr-un pahar, amestecati 3 linguri de ulei esential si 3 linguri de otet.
4. Adaugati amestecul in bidon.
5. Agitati bidonul – gata!
6. Inchideti ermetic bidonul pentru o conservare buna.

Inainte de fiecare utilizare agitati bine bidonul. Puteti sa curatati toate suprafetele si puteti chiar sa dezinfectati toaletele.

Cateva retete usor de retinut si preparat:

Solutie de spalat parchetul

  • 1/4 ceasca otet alb
  • 3 l apa calda
  • 2-4 picaturi ulei esential de eucalipt (sau dupa preferinte)

Solutie de lustruit mobile:

  • 1/2 ceasca otet alb
  • 1 lingurita ulei masline (sau mai putin)

      Se amesteca si se lustruieste mobila cu o carpa curata.

Solutie de curatat geamurile

  • 1 ceasca otet alb
  • 1 lingura suc de lamiae
  • 3 cesti apa
  • 2-3 picaturi ulei esential

Solutie de curatat in baie
Puneti pe o laveta umeda putin bicarbonat de sodiu si putin otet. Curatati. Pentru tusa finala, aplicati pe laveta cu care stergeti 2 picaturi de ulei esential. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se gaseste in farmacii naturiste. Lasa un miros de proaspat, plus ca este un bun adjuvant pentru raceala si nas infundat, uleiul esential de eucalipt fiind un ingredient optim si pentru infuzii. Mai nou, am inceput sa experimentez cu uleiul esential de lavanda, care lasa o aroma relaxanta.

Solutie universala de curatare

  • 1 lingura bicarbonat de sodium
  • 1 lingura suc de lamiae
  • 1/2 ceasca apa fierbinte

Puneti toate ingredientele intr-o sticla cu spray si agitati bine inainte de folosire.

Solutie de lustruit metalul
Cupru si alama: 2 linguri sare, putin otet alb. Faceti o pasta, la care puteti adauga faina ca sa nu fie prea abraziva.
Inox: bicarbonat de sodiu, otet alb. Bicarbonatul se aplica cu o carpa umeda, iar otetul se foloseste pentru eliminarea petelor.

Solutie pentru bucatarie
Daca stoarceti lamai pentru limonada, nu aruncati cojile. Cu interiorul lor puteti rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adaugand in interiorul lamaii stoarse putina sare marina sau bicarbonat de sodiu, veti obtine si un efect dezinfectant.

Pentru eliminarea mirosurilor neplacute din frigider
Puneti in frigider un mic recipient deschis continand bicarbonat de sodiu. E un remediu de cand lumea si chiar functioneaza.

Bateriile de inox se curata cu otet fierbinte in care se dizolva sare grunjoasa. Luciul este perfect, se curata foarte bine, incomparabil cu orice chimicala La fel se curata si chiuveta de inox din bucatarie.

Spray antibacterian pentru suprafete

Combina aceste 2 ingrediente intr-un tub gen spray:

  • 1 lingurita ulei esential de menta sau rozmarin,
  • 1 cana otet alb.

Se foloseste pe suprafetele tari, neporoase, din locuinta, pentru a elimina germenii. Nu se foloseste in exces, caci unii germeni sunt benefici pentru sistemul imunitar, oricat de urat ar suna asta…

http://codexalimentarius.info/?p=520#more-520


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Otrăvuri din vopseaua de păr şi antiperspirante, pe lista chimicalelor ce vor fi interzise în UE

Posted on 23 Februarie 2011. Filed under: Aspartamul, Cartofii prajiti, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Teflonul | Etichete:, |

Otrăvuri din vopseaua de păr şi antiperspirante, pe lista chimicalelor ce vor fi interzise în UE

Miercuri, 23 Februarie 2011 – 04:10

Mai multe substante toxice prezente in produse de larg consum, solventi, adezivi, produse de curatare sau vopseluri ar putea fi folosite in curand doar cu autorizatie speciala pe teritoriul UE, deoarece sunt cancerigene si afecteaza sistemul reproducator.

Agentia Europeana pentru Produse Chimice a supus dezbaterii publice sapte substante cu risc asupra sanatatii, care ar putea fi incluse pe lista substantelor de foarte mare risc. Pana pe 7 aprilie, dezbaterea este deschisa pe site-ul agentiei, iar oricine poate comenta pe tema limitarii uzului acestora.

“Folosirea in exces a produselor care contin aceste substante, cum sunt vopselurile de par, este daunatoare, desigur. Toate sarurile de metale liposolubile se absorb, iar atunci utilizatorii sunt expusi riscului de cancer sau altor afectiuni. Este foarte bine ca UE interzice aceste substante, se pot gasi inlocuitori pentru majoritatea”, a declarat medicul toxicolog Radu Macovei, directorul spitalului Floreasca.

Chiar daca cea mai mare parte a populatiei nu intra in contact asa des cu aceste substante, folosite mai mult in industrie, acestea reprezinta un risc mare pentru muncitorii care lucreaza cu ele.

Clorura de cobalt, prezenta în vopseluri de par si antiperspirante, poate cauza cancer daca este inhalata, poate afecta fertilitatea si este suspectata ca ar cauza defecte genetice. De asemenea, poate provoca alergii la inhalare sau in contact cu pielea si este toxica pentru biodiversitatea acvatica, cu efecte adverse de lunga durata.

 Potrivit unei analize a Agentiei Europene pentru Produse Chimice, clorura de cobalt indeplineste toate criteriile pentru a fi considerata o substanta de mare risc.

Exceptiile pentru care se va permite utilizarea acestei substante sunt procesele chimice industriale de fabricare a textilelor, instrumentelor de taiat, a unor adezivi si in sinteza vitaminei B12.

In UE exista cinci fabrici in care se produce clorura de cobalt: doua sunt in Franta, una in Belgia, una in Marea Britanie si inca una in Finlanda.

Estimativ, in UE se folosesc anual, in medie, 10.000 de tone de clorura de cobalt. Clorura de cobalt se foloseste in industria farmaceutica, la fabricarea vopselelor de par, antiperspirantelor, a produselor placate cu metal etc.

Acetatul de 2-etoxietil (2-EEA), folosit la productia lacurilor si vopselurilor industriale, este banuit ca ar avea efecte negative asupra fertilitatii si fătului.

Potrivit datelor UE, in 2008 au fost inregistrate peste 10 tone de 2-EEA folosite pe piata europeana in produse si preparate chimice. Substanta era folosita in principal ca solvent in industria chimica si in producerea lacurilor, cernelei si vopselelor industriale, precum si ca produs intermediar.

Tarile in care se produce sunt Suedia, Norvegia, Finlanda si Danemarca, insa in prezent mai este folosit la scara foarte redusa.

Din cauza efectelor asupra fertilitatii, 2-EEA, a fost inlocuit cu alte substante in UE in ultimii ani, iar foarte multe produse de larg consum nu mai contin deloc aceasta substanta.

Insa problema in cazul acestei chimicale o reprezinta expunerea muncitorilor care lucreaza cu ea, riscand o expunere prin inhalare sau contact cu pielea.

Cromatul de strontiu este o substanta cancerigena, care poate afecta si biodiversitatea acvatica. In timp ce alti compusi pe baza de crom au fost inclusi deja pe lista substantelor interzise, cromatul de sodiu este inca produs in doua fabrici din UE, in Franta si Austria. Alti producatori se afla in special in Asia si SUA.

Productia mondiala si consumul de cromat de strontiu este estimat in jurul a 9.000 de tone pe an, dintre care cel mult 4.000 de tone sunt produse in cele doua fabrici din UE.

Substanta se foloseste ca protector impotriva ruginei si coroziunii metalelor, insa din cauza toxicitatii mai este utilizata doar in cazurile in care nu exista nicio alternativa.

Astfel, principalul uz comercial al cromatului de strontiu este ca pigment in industria aerospatiala (pentru protejarea aluminiului) si in productia otelului galvanizat.

Unii esteri ai acidului ftalic, prezenti in masele plastice si in materiale de constructii, sunt considerati daunatori pentru sanatatea fatului si pentru fertilitate. Acestia se folosesc la producerea cablurilor electrice, maselor plastice, a unor adezivi si materiale de constructii.

Hidrazina este o substanta cancerigena, folosita in diverse procedee chimice de sinteza, drept combustibil pentru rachete si avioane militare, inhibitor de coroziune etc.

1-metil-2-pirolidon, prezenta in lacuri, vopseluri si substante chimice agricole, este o substanta toxica pentru sistemul reproducator.

Cantitatea totala introdusa anual pe piata din UE este intre 10.000 si 50.000 de tone.

 Substanta se foloseste in domeniul substantelor de curatare, chimicalelor agricole, electronicelor, lacurilor, vopselelor, ca solvent in industria farmaceutica, în tigăile de teflon si nu numai.

1,2,3 tricloropropan este un compus toxic pentru sistemul reproducator si cancerigen, care se foloseste in sinteza pesticidelor, a solventilor, in substante de curatare, adezivi etc.

Datorita faptului ca nu este o substanta inflamabila, a fost folosita foarte mult in industria electronica, pentru curatarea metalelor, precum si in curatatoriile chimice. 

http://www.antena3.ro/externe/substante-cancerigene-din-deodorante-si-vopsele-de-par-ar-putea-fi-interzise-de-ue-119164.html

 

 


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Glutamatul de sodiu, un pericol real pentru sanatatea copiilor

Posted on 21 Februarie 2011. Filed under: Aspartamul, Cartofii prajiti, Mancarea tip fast-food, Mens sana in corpore sano, Sanatate, Sfaturi de sanatate |

Glutamatul de sodiu, un pericol real pentru sanatatea copiilor şi nu numai…

martie 1, 2010 

  

felicia.ro

Unul dintre aditivii alimentari cei mai periculosi folosiţi din abundenţă de producători este glutamatul de sodiu – MSG sau E 621. Denumirile sub care il intâlnim sunt multiple: monosodium glutamate, sodium glutamat, glutacil, glutavene, acid glutamic, monosodium – 1 – glutamate, sodium -1- glutamate

Glutamatul de sodiu este un intensificator al gustului folosit in foarte multe dintre produsele actuale, cu mare succes pe piaţă. Modul in care aditivul E 621 acţionează la nivelul organismului este foarte periculos. Astfel, glutamatul de sodiu (la fel ca si ceilalţi aditivi din aceeasi clasă de produse – glutamatul monopotasic E 622, diglutamatul de calciu E 623, glutamaul de amoniu E 624, diglutamatul de magneziu E 625) nu acţionează la nivelul gustului, ci al creierului.  

Rolul glutamatului este acela de a da creierului impresia că acel aliment este foarte gustos.

Aditivul E 621 este, până la urmă, o păcăleală pentru consumator in sensul că gustul bun este dat de adaosul nociv, si nu de savoarea propriu-zisă a mâncărurilor.
Glutamatul de sodiu se găseste atât in produsele procesate, de tipul supelor concentrate, sosurilor, mezelurilor, condimentelor, budincilor, cât si in cele naturale, cum sunt ciupercile, brânzeturile, rosiile, drojdia si extractele vegetale.

Consumul alimentelor care au in compoziţie glutamat de sodiu este periculos, mai ales atunci când avem obiceiuri alimentare nesănătoase si zilnic ne satisfacem foamea cu produse din comerţ care il conţin din abundenţă.

Mulţi specialisti afirmă despre glutamatul de sodiu (E 621) că este un adevărat drog, din cauza faptului că dă dependenţă. Consumatorul caută din nou acel „ceva” bun pe care l-a simţit prin consumul de alimente imbunătăţite la gust cu glutamat.

Marea păcăleală constă in aceea că producătorii ne vând niste produse nesănătoase si de o calitate indoielnică, iar noi avem impresia că am consumat produse foarte bune si gustoase.

În ceea ce-i priveste pe copii, este interzisă folosirea glutamatului in produsele destinate strict acestora, deoarece este un puternic neurotoxic, al cărui consum pe termen lung poate declansa maladiile Alzheimer, Parkinson, Huntington.

Nici femeilor insărcinate nu le este recomandat consumul de produse care conţin glutamat de sodiu.
Interzicerea consumului de produse care conţin glutamat de sodiu (E 621) este un lucru bun si etic din perspectiva grijii faţă de copii, insă nimeni nu ne poate garanta faptul că micuţul nu va avea niciun contact cu acesta. Si imi voi argumenta suspiciunea in sensul următor: nu există nicio certitudine că părinţii le dau copiilor să mănânce doar preparate lipsite de glutamat.

Mai mult, parcă este o modă ca gospodinele să utilizeze cuburile concentrate la supe si tocăniţe.

Nici budincile la plic, la care se face atâta reclamă pe criteriul timpului scurt in care se prepară, nu sunt deloc sănătoase pentru organism.
De aceea, cei care au grijă ca micuţii să aibă un mic dejun, un prânz si o cină sănătoase trebuie să apeleze la fructele, legumele si verdeţurile din piaţă si la borsul de putină, pentru a nu intra in capcana glutamatului.
Este foarte greu să-l ocolim, pentru că foarte multe produse conţin aditivul inselător, dar nu imposibil. Trebuie doar atenţie la etichete si puţină răbdare in bucătărie pentru a ne face o mâncare sănătoasă.

Glutamatul de sodiu – E 621

Fabricat din melasă (care este obţinuta din zahăr) prin fermentaţie, glutamatul monosodic este sarea de sodiu a acidului glutamic. Mai poate fi întâlnit sub denumirile: glutamat de sodiu, monosodium glutamate, natrium glutaminat, E 621 (conform regulamentelor europene).

Glutamatul se foloseşte cel mai mult în alimentele fabricate artificial şi în semipreparate gen supe concentrate, sosuri, condimente, mezeluri, îngheţată, budinci etc. Rolul lui este de a da impresia creierului că acel aliment este foarte gustos (o păcăleală). Dar asta nu este totul…

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Majoritatea persoanelor sunt sensibile la glutamat invocând simptome ca greaţă, dureri de cap, ameţeli, palpitaţii, slăbiciune şi oboseală. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de “simptomul mâncării chinezeşti”

Glutamatul se întâlneşte şi în alimente naturale. Cele mai mari concentraţii de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roşii, brânzeturi şi extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conţine valori periculos de mari de glutamat fără a fi “aditivate” cu E 621.

Dacă un produs alimentar are ca ingrediente “proteină vegetală hidrolizată” (care conţine până la 30% glutamat), “proteină din plante hidrolizată”, “arome naturale”, “aromatizanţi”, sau “extract Kombu” atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantităţi suficient de mari pentru a ne atrage atenţia.

Glutamatul este un drog

Glutamatul monosodic (E 621) este un drog şi un neurotransmiţător.

El este întâlnit în mod natural în corpul uman şi este responsabil, alături de alţi nerotransmiţători (ca acidul aspartic), de funcţionarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcţionare corectă a creierului şi a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentratiei acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conţin receptori ai glutamatului, adică reacţionează specific la prezenţa glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne şi la probleme de sănătate care copiaza simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greşit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulţi ani) care prescriu adesea medicamente scumpe şi cu o mulţime de efecte secundare periculoase. Nefericitul “gurmand” va constata că are o viaţă mizeră şi că sănătatea lui dă semne de deteriorare galopante.

Glutamatul “arde” neuronii

Folosirea sa pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuţii în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimulează activitatea celulei nervoase (neuronul). Glutamatul nu este nici necesar şi nici lipsit de pericole. Glutamatul păcăleşte creierul şi te face să crezi că mancarea are un gust excelent, iar producătorii folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componenţa produsului care, deşi este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust “de vârf”.

Pe seama sănătăţii consumatorului se obţin profituri uriaşe, folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Intoleranţa la glutamat nu este o reacţie alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacţii explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Multe alimente, ca soia şi roşiile, conţin nivele ridicate de glutamat natural.

Forma artificială (glutamatul monosodic) este o substanţă chimică pură care se foloseşte în cantităţi uriaşe în foarte multe restaurante şi magazine “fast-food”. Unele dintre acestea afişează “fără MSG adăugat”, dar ingredientele folosite pentru prepararea diverselor produse pot conţine glutamat.

Surse ascunse

Deşi glutamatul monosodic (E 621) este afişat pe produs (aşa cer regulamentele), mulţi producători de alimente sunt conştienţi de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conţine glutamat monosodic (E 621) şi caută să folosească alte căi legale pentru a introduce această substanţă în produsele lor.

Cel mai des întâlnit ingredient care conţine glutamat monosodic “la greu” este carrageenan-ul.

Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afişarea pe produs a conţinutului de glutamat din carrageenan.

Iată mai jos o listă cu surse ascunse de glutamat. Elementele listei sunt în ordinea descrescătoare a cantităţii de glutamat conţinute.

Cele mai bogate surse de glutamat sunt:

1. drojdie autolizată
2. caseinat de calciu
3. gelatină
4. proteine hidrolizate
5. caseinat de sodiu
6. extract de drojdie

Alte surse de glutamat:

7. proteine texturate
8. carrageenan
9. gumă vegetală
10. condimente
11. arome
12. arome naturale
13. aromă de carne de pui
14. aromă de carne de vită
15. aromă de carne de porc
16. aromă de fum
17. bulion
18. concentrat de roşii
19. supă de carne
20. malţ din orz
21. extract de malţ
22. aromă de malţ
23. proteine din lapte
24. izolat proteic din lapte
25. concentrat proteic din lapte
26. proteine din soia
27. izolat proteic din soia
28. concentrat proteic din soia
29. sos de soia
30. extract de soia

Deşi lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menţionat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar şi cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrină) şi în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă.

Glutamatul duce la pierderi de memorie

Dr.Russell Blaylock explică în cartea sa “Excito-toxinele, gustul care ucide” de ce glutamatul şi aspartamul sunt periculoase.

„Excito-toxinele sunt substante chimice care supra-stimulează celulele nervoase, “arzându-le”.

Simptomul cel mai des întâlnit în acest caz este pierderea temporară a memoriei.

Substanţele cele mai periculoase sunt aspartamul (Equal / Nutrasweet) care conţine acidul aspartic şi fenilalanina, glutamatul monosodic care are 30 de denumiri alternative şi se foloseşte în cantităţi uriaşe în majoritatea produselor alimentare prelucrate”.

“Cu cât un produs are un gust mai bun, cu atât conţine mai mult glutamat” spunea cineva.

Câteva dintre simptomele comune întâlnite atât la aspartam cât şi la glutamat:

Cardiace:

1. Aritmie
2. Fibrilaţie arterială

3. Tahicardie (palpitaţii)
4. Încetinirea inimii
5. Angină pectorală
6. Creşterea tensiunii
7. Scăderea tensiunii

Gastrointestinale:

1. Diaree
2. Greaţă / vomă

3. Crampe stomacale
4. Colon iritat
5. Hemoroizi
6. Sângerări rectale

Musculare:

1. Înţepături
2. Dureri simultane

3. Slăbire

Respiratorii:

1. Astm
2. Respiraţie insuficientă

3. Dureri în piept
4. Iritarea nasului

Neurologice:

1. Depresie
2. Hiperactivitate

3. Reacţii de furie
4. Migrene
5. Ameţeală
6. Dezechilibru
7. Dezorientare
8. Confuzie mentală
9. Anxietate
10. Atacuri de panică
11. Modificări de comportament
12. Probleme de comportament
13. Atenţie deficitară
14. Letargie
15. Somnolenţă
16. Insomnie
17. Paralizie
18. Sciatică
19. Vorbire inconsistentă
20. Frisoane
21. Pirderi de memorie

Uro-genitale:

1. Dureri de prostată
2. Dureri vaginale

3. Urinare frecventă
4. Urinare nocturnă

Vizuale:

1. Vedere înceţoşată
2. Focalizare greoaie
3. Presiune în jurul ochilor

Piele:

1. Crăpături
2. Mâncărimi

3. Leziuni bucale
4. Paralizie parţială
5. Uscarea gurii
6. Înţepenirea feţei
7. Înţepenirea limbii
8. Cearcăne sub ochi

Atenţie: Consumul de glutamat asociat cu aspartam amplifică de câteva ori problemele de mai sus, la fel ca atunci când se consumă băuturi alcoolice amestecat!

Dacă aţi avut simptome ca fibromialgie, sindromul oboselii cronice, probleme de comportament, hiperactivitate, pierderea temporară a memoriei, migrene, atunci este cazul să renunţaţi la glutamat şi aspartam.

Medicii adesea sunt induşi în eroare de toate aceste simptome şi prescriu un tratament necorespunzător (dar puternic şi scump) care face mai mult rău decât bine pentru că foarte multe produse farmaceutice conţin glutamat şi aspartam.

Autor: Andrei Comănescu
Sursa: Active Information Media citat din
natural mall

http://newstarthealthy.wordpress.com/2010/03/01/glutamatul-de-sodiu-un-pericol-real-pentru-sanatatea-copiilor/

 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

SFATURI UTILE IN ALEGEREA ALIMENTELOR

Posted on 21 Februarie 2011. Filed under: Aspartamul, Cartofii prajiti, Mancarea tip fast-food, Mens sana in corpore sano, Sanatate, Sfaturi de sanatate |

SFATURI UTILE IN ALEGEREA ALIMENTELORIrina Reisler

01-04-2010 03:56 PM

SFATUL 1: ALEGE VEGETALELE CE CONTIN CALORII NEGATIVE!

ELE ARD RAPID GRASIMILE.

Valoarea calorica: 25-120 calorii la 100 grame:

Ananas, Andive, Afine, Ardei iute, Broccoli, Capsuni, Castravete, Ceapa, Cicoare, Conopida, Dovlecel, Fasole verde, Grapefruit, Gulie, Lamaie, Lubenita, Mango, Mar, Morcovi, Papadie, Papaya, Piersica, Portocala, Ridichi, Sfecla, Spanac, Sparanghel, Tei, Telina, Usturoi, Varza verde, Zmeura

* CONDIMENTE SI MIRODENII CU CALORII NEGATIVE:

– busuioc
– patrunjel
– tarhon
– marar
– cimbru
– menta
– salvie
– cuisoare

Detalii despre alimentele ce contin calorii negative, despre semnificatia si beneficiile lor, gasesti aici:

http://www.irinareisler.ro/2009/12/05/af…-slabesti/


SFATUL 2: ALEGE ALIMENTELE CARE TIN COLESTEROLUL SUB CONTROL!

Colesterol mare inseamna exces de grasimi. Inseamna risc de boli cardio-vasculare, de accident cerebral vascular, de steatoza hepatica si obezitate.

Detalii despre riscurile consumului de grasimi, gasesti aici:

http://www.irinareisler.ro/2009/05/17/consumul-de-grasimi-duce-la-obezitate-si-boli-cardio-vasculare/


* VEGETALE BUNE – Legumele, in orice forma, ajuta la reducerea colesterolului. Intre ele, cele mai indicate sint:

– fasolea, lintea, mazarea, soia, maslinele, usturoiul si ceapa, varza, broccoli, spanacul, ardeiul, dovleacul, cartoful dulce, morcovul

– cerealele integrale, nerafinate si fara adaus de zahar, ajuta prin continutul bogat in fibre, minerale si vitamina B

– fructele bogate in antioxidanti: portocala, grapefruit, lamiia, fructele de padure, guava, mango, caisa, piersica

(ca sa va fie mai usor, trebuie sa nu uitati ca exista 2 grupe de vegetale, care scad colesterolul:

– cele care contin multa vitamina C

– cele care contin beta-caroten (fructele si legumele galbene si verde inchis)

* PROTEINELE ANIMALE BUNE:

– pestele, iar cele mai bune alegeri sint: somon, sardine, ton, pastrav (peste contine acizi grasi Omega 3, benefici pentru organism si pentru prevenirea bolilor cardio-vasculare si a tensiunii arteriale. Omega 3 face parte dintre „grasimile bune”)

– lactatele degresate (ele nu contin grasimi, dar asigura organismului necesarul de calciu)


SFATUL 3: ALEGE GRASIMILE BUNE PENTRU ALIMENTATIA TA!

GRASIMILE BUNE sint cele care nu se depun pe peretii vaselor de singe, care nu maresc colesterolul. Ele sint importante pentru organism si este bine sa le avem in alimentatia noastra.

Acizii grasi nesaturati, adica grasimile bune, contin Omega 3, Omega 6 si Omega 9, care ajuta la mentinerea frumusetii si a inteligentei. Ajuta la prevenirea ridurilor, a celulitei si a pierderii elasticitatii pielii.

GRASIMILE RELE sint grasimile de natura animala, cele care se depun pe peretii vaselor de singe, ingustindu-i si expunindu-ne la diverse probleme cardio-vasculare.

La acest link, gasesti detalii despre riscurile consumului de grasimi rele:

http://www.irinareisler.ro/2009/05/17/consumul-de-grasimi-duce-la-obezitate-si-boli-cardio-vasculare/

ALIMENTE CARE CONTIN GRASIMI BUNE:

– nuci, seminte de in, seminte dovleac si floarea-soarelui, alune (nu prajite), rapita, cinepa, soia, ulei virgin de masline, presat la rece, avocado, varza, spanac, conopida, broccoli, galbenus de ou, peste gras (somon, macrou, hering, ton) si untura de peste, crustaceele si fructele de mare – in general, grasimi naturale, nerafinate si netratate termic.

ALIMENTE CARE CONTIN GRASIMI RELE:
– margarina, prajelile, uleiurile rafinate, dublu rafinate, hidrogenate, grasimile animale si … excesul de grasimi, de orice fel !


SFATUL 4: NU ELIMINA CEREALELE DIN REGIMUL ALIMENTAR! DOAR AI GRIJA SA ALEGI INTOTDEAUNA CEREALE INTEGRALE!

Cerealele sint cele care iti aduc in organism proteine vegetale, fibre, grasimi nesaturate (bune), vitamina E, vitamina B1, B2, B6, fosfor, zinc, tiamina, magneziu si acid pantotenic.

CEREALELE INTEGRALE sint cerealele neprocesate, care nu au suferit nici un proces de fabricatie. Daca cerealele sint rafinate, inseamna ca au coaja si germenul inlaturate, deci, o mare parte a valorii nutritive pierduta. In cazul cerealelor integrale, se foloseste intregul bob. Le poti cumpara, cel mai sigur, din plafar.

Ele sint bogate in antioxidanti, minerale, vitamina B, fibre, carbohidrati si contin cantitati mici de proteine si grasimi sanatoase.

GERMENII DE GRIU sint si ei, foarte buni, pentru organism. Ei sint boabe de griu incoltite, in proces de germinatie si ne aduc un aport energetic foarte mare. Reprezinta un bun remediu pentru constipatie si reduc nivelul colesterolului.

QUINOA – MAMA CEREALELOR – contine proteine mai multe si mai bune decit cele din carne. O poti minca dimineata, la micul dejun, sau o poti folosi in loc de orez, in pilaf. Poti sa adaugi boabe de quinoa in supa, tocanita, salate.

ALTE CEREALE INTEGRALE: porumb, orez brun, orz, ovaz

IATA PRINCIPALELE ELEMENTE CONTINUTE DE CEREALELE INTEGRALE:

Fibrele joaca un rol esential in mentinerea sanatatii: fluidizeaza procesul de digestie, ajuta la slabit (pentru ca satura, fara sa ingrase si au foarte putine calorii), duc la scaderea colesterolului si previn constipatia.

Mineralele, precum calciul, fierul, magneziul, fosforul sau zincul, sint vitale, pentru fiecare dintre noi. Fara ele, nu am putea supravietui. Cerealele integrale contin toate aceste elemente.

Vitaminele sint cele care ne dau energie, zi de zi. Ele ajuta la buna funtionare a sistemului nervos si a celui imunitar. Este important sa stiti ca vitaminele nu-si pot indeplini rolul, in absenta celorlalte substante nutritive, in special a mineralelor. Cerealele integrale aduc organismului vitaminele C, B1, B2, B3, B5, B6, B12 şi acid folic.

IATA SI CITEVA FELURI DE MINCARE DIN CEREALE INTEGRALE:

* 2 linguri de orez brun fiert
* 3 linguri de paste din griu integral
* 2 biscuiti mari din cereale integrale
* 3 linguri de cereale integrale
* 1 felie de piine din cereale integrale (de marime medie)


SFATUL 5: URDA SI OUALE DE PREPELITA NU TREBUIE SA LIPSEASCA DIN MENIUL TAU!

URDA face minuni, intr-un regim de slabire, indiferent care este acesta ! Are doar 8% grasime saturata si contine proteine de calitate superioara. Ofera rapid senzatie de satietate, pentru o lunga perioada de timp, avind o densitate nutritionala mare. Specialistii recomanda ca urda sa fie consumata la micul dejun, la ora 10 sau la ora 17, in intervalele in care glicemia scade, in mod natural. Un alt avantaj al consumului de urda este acela ca mareste masa musculara. Urda contine aminoacizi ramificati, ce construiesc fibra musculara.

Nutritionistii recomanda urda in combinatie cu mararul. Se poate adauga un praf de sare si poate fi combinata, de asemenea, cu alte legume: ardei gras, castravete sau rosie. Specialistii nu recomanda amestecul dintre urda + preparate din carne, pentru ca ele contin tipuri diferite de proteine, ce se digera greu, impreuna.

OUALE DE PREPRELITA sint recomandate in orice regim alimentar, pentru ca au mai putin colesterol, decit cele de gaina. In schimb, au de 5 ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de 6 ori mai multa vitamina B si de 15 ori mai multa vitamina E ! Dimineata, pe stomacul gol, poti bea 5 oua de prepelita, ca sa tai pofta de mincare si sa aduci energie, organismului. Tot in curele de slabire, ouale de prepelita previn anemia. Nutritionistii includ frecvent, in dietele lor, acest aliment: 7,8 oua de prepelita, in loc de unul de gaina, fierte sau ochiuri.

Dintre proteinele animale, oul de prepelita are cel mai echilibrat continut proteic, vitamino-mineral si enzimatic, fiind capabil sa regleze carentele alimentare. Consumul constant de oua de prepelita amelioreaza problemele aparatului circulator, digestiv, cardio-respirator si imbunatatesc functia reproductiva.


 http://www.irinareisler.ro/forum/printthread.php?tid=372


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Produsele fără zahăr sau grăsimi îngraşă şi pot provoca grave probleme de sănătate

Posted on 21 Februarie 2011. Filed under: Aspartamul, Cartofii prajiti, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Teflonul |

 
 

Zero grăsimi sau zero zahăr nu înseamnă zero probleme. O spun experţii în sănătate publică de la Harvard. Produsele minune de pe ambalajul cărora ne zâmbeşte cifra zero ne pot aduce câteva kilograme în plus, precum şi grave probleme de sănătate.

Trăim într-o lume în care aspectul fizic contează mai mult ca oricând, iar productorii de alimente au ştiut cum să profite de asta. Piaţa a fost invadată de sute de sucuri cu zero zahăr, zero calorii.

“Mai bine bei o cutie de suc cu zahăr o dată pe săptămână, câteodată, decât să trecem la îndulcitori artificiali”, a declarat Lector Univ. Dr. Lygia Alexandrescu.

“Chiar un consum de zahăr brut este mai util organismului ca aceste substanţe chimice, care sunt nişte momeli senzoriale, încearcă să păcălească metabolismul”, a precizat prof. dr. Gh. Mencinicopschi.

În loc de zahăr, sucurile şi-au luat dulceaţa din altceva. Mai exact, din îndulcitori, extrem de periculoşi.

Studiile recente au arătat că băuturile dietetice cresc riscul de infarct cu 48%. În plus, oricum îngraşă.

O altă greşeală pe care o facem în mod frecvent este consumul de lactate complet degresate. Extrem de periculoase, mai ales pentru femei.

“Studiile spun că femeile devin infertile după ce mănâncă perioade foarte lungi lactate 0%”, a precizat Lector Univ. Dr. Lygia Alexandrescu. În plus, lactatele cu zero grăsimi împiedică asimilarea calciului.

Un alt mit care se destramă în faţa specialiştilor cafeaua fără cofeină. Iar solvenţii cu care se scoate cofeina sunt mult mai toxici decât cofeina în sine.

 Aşa că, data viitoare când mai mergeţi la cumpărături nu uitaţi că zero zahăr, zero grăsimi nu înseamnă mai sănătos!

Observator | 15 Feb 2011, 23:07
 

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Fructele de aur ale sănătăţii: MERELE

Posted on 21 Februarie 2011. Filed under: Aspartamul, Cartofii prajiti, Ftalatii, Mancarea tip fast-food, Medicamente, Mens sana in corpore sano, Merele-fructele de aur ale sanatatii, Sanatate, Sfaturi de sanatate, Teflonul |

Venite din paradisul biblic, odata cu culegerea lor simbolica din „pomul Binelui si al Raului”, merele poarta in miezul lor suculent si in coaja lor minunat colorata o parte din savoarea Raiului. Acum, cand iarna ne bate la usa, consumul lor este un adevarat tratament medical, ale carui efecte trebuie neaparat cunoscute

Farmacia merelor

 In fiecare an, in lume, se culeg nu mai putin de… cincizeci si cinci de miliarde de kilograme de mere, ele fiind cele mai consumate fructe de pe intreaga planeta. Fiecare mar inchide in sine o farmacie. El este nu doar un aliment, ci si un medicament extrem de puternic. Fara acest fruct, locuitorii planetei albastre ar fi mult mai bolnavi. Pentru a fi scrise randurile care urmeaza, a fost trecuta in revista o „biblioteca” intreaga de articole medicale care demonstreaza actiunea terapeutica a merelor. Ce face ca aceste fructe sa fie atat de valoroase in terapie?

In primul rand, continutul lor exceptional de vitamine, minerale, enzime, fibre alimentare si alte substante vindecatoare care au un efect antioxidant extrem de puternic. In plus, merele au o capacitate incredibila de a pastra nealterate aceste principii active pe perioade de timp lungi, ceea ce le face sa fie ajutorul cel mai de pret pentru pastrarea sanatatii pe timpul sezonului rece.

Au fost identificate zeci de substante active continute in pulpa si, mai ales, in coaja merelor, care previn mutatiile celulare si aparitia cancerului, care impiedica imbatranirea organismului, care sustin digestia, regleaza nivelul zaharului in sange, stimuleaza imunitatea, previn intoxicarile cu diversele „otravuri” cu care intram zilnic in contact prin aerul poluat, prin apa si alimentele pe care le consumam. Care sunt merele inzestrate cu prisosinta cu aceste substante-minune, vom afla in cele ce urmeaza.

Ce mere sa folosim?

 

Marul – un fruct care inchide in sine o intreaga farmacie

Cele mai valoroase din punct de vedere terapeutic, sunt merele „taranesti”, mai micute si mai modeste la infatisare, in comparatie cu surorile lor cultivate in stil industrial. Merele „naturale” obtinute din meri salbatici altoiti sunt mult mai rezistente la boli si la daunatori, ele neavand nevoie de cortegiul de chimicale fara de care cele mai multe soiuri „ameliorate” nu ar rodi nici macar un an. Apoi, sunt recomandate merele bine coapte, a caror coaja intens colorata indica o concentratie ridicata de substante (pigmenti mai ales) cu efect anticancerigen si antioxidant.

Merele trebuie sa fie nelovite, la cel mai mic traumatism pulpa merelor eliberand o enzima care pur si simplu declanseaza procese de alterare, de distrugere a substantelor cu efect antioxidant. Fructele lovite capata rapid culoarea aceea maronie si devin neplacute la gust, tocmai datorita acelei enzime, care inactiveaza cea mai mare parte a farmaciei din mar.

Mod de administrare

Ca la majoritatea fructelor, regula este ca merele sa fie consumate proaspete, cat mai putin preparate. Cea mai buna forma de administrare este pur si simplu marul consumat ca atare, bine spalat, nedecojit si „rontait” cu placere, indelung, asa incat sa poata fi asimilati cat mai multi nutrienti din pulpa si, mai ales, din coaja sa.Doza minima pe zi este de un mar. De altfel, exista un proverb bine impamantenit in multe tari ale Europei, care spune ca „Un mar pe zi tine doctorul departe”. Totusi, pentru efecte terapeutice mai clar sesizabile, este nevoie de o doza mult mai mare din acest fruct sau, cu alte cuvinte, este nevoie de o cura.

Cura cu mere – varianta I

 Este cea mai simpla, mai usor de tinut si, ca atare, o recomandam in mod deosebit. Se consuma 1-3 mere inainte de fiecare masa, pe o perioada de minimum 4 saptamani. Merele se consuma cu aproximativ 20 de minute inainte de a manca, fiind nu doar un excelent aperitiv, ci si o garantie a unei bune digestii si asimilari. Consumate zilnic, inaintea fiecarei mese, merele sunt un tratament simplu, dar extrem de eficient, pentru combaterea bolilor de metabolism (diabet, guta, obezitate), dar si contra tulburarilor de tranzit intestinal, contra unor afectiuni respiratorii si chiar contra bolii canceroase.

Cele mai sanatoase sunt merele „taranesti”. Aveti de ales dintr-o mare varietate de soiuri!

Cura cu mere – varianta II

Este mult mai dura si presupune sa consumam vreme de o zi (24 de ore) sau chiar mai mult, pana la zece zile, exclusiv mere. Zilnic se consuma minimum 2 kilograme de mere crude, ca atare sau sub forma de suc proaspat, fara nici un fel de alt aliment. Cura exclusiva de mere este incredibil de eficienta contra obezitatii, contra tulburarilor de asimilare si de tranzit intestinal, contra unor afectiuni tumorale, a colitei de putrefactie etc. Totusi, multi nutritionisti nu recomanda cura exclusiva de mere, mai ales pe durate lungi, din mai multe motive. In primul rand, nu poate fi tinuta de oricine, persoanele subponderale, hipotensive, predispuse la gastrita sau la ulcer gastric putand avea tulburari serioase prin hranirea exclusiva cu mere. Apoi, obezii, care dau jos cate un kilogram pe zi cu ajutorul acestei cure, s-a demonstrat ca vor tinde sa ia inapoi la fel de rapid in greutate, pe ansamblu, tratamentul avand uneori efectul invers decat cel scontat. Ca atare, pentru cei mai multi pacienti, optiunea cea mai buna este varianta numarul 1, mai blanda, a curei cu mere.

Sucul de mere

Ne referim la cel proaspat, obtinut acasa cu storcatorul electric, care este foarte usor de digerat, vitaminele si mineralele din compozitia sa putand fi asimilate cu usurinta. Din acest suc se consuma 500-1000 ml pe zi (are aport mare de vitamina C), pentru tratarea constipatiei, pentru amplificarea diurezei. Totusi, studii recente arata ca, chiar si in forma sa proaspata, sucul de mere obtinut prin centrifugare contine mai putin de 50% din principiile active ale marului consumat proaspat, ca atare.
Cel mai sanatos suc este cel obtinut prin simpla mixare: in vasul mixerului se pun doua mere spalate si taiate bucati, un sfert de lamaie cu tot cu coaja, 1-3 lingurite de miere, doua pahare (in total 400 ml) de apa. Se mixeaza intreg acest amestec, obtinandu-se un suc gros, de o culoare galbuie (nu maronie, ca la sucul obtinut prin centrifugare), care contine o cantitate mare de antioxidanti, vitamine si enzime. Se consuma zilnic, in cure de minimum doua saptamani.

Merele preparate termic

In comert gasim o multitudine de sucuri pasteurizate si gemuri de mere, multe dintre ele fiind declarate naturale si pline de minerale si vitamine. Trebuie stiut totusi ca, prin prepararea termica a merelor, ramane – conform studiilor – doar un procent cuprins intre 10 si 25% din principiile active ale fructului in stare proaspata. Dintre sucurile din comert, cele mai bune sunt cele care nu au zahar si aditivi de conservare si care sunt tulburi, datorita continutului de pulpa, iar nu limpezi. Alte forme de preparare, in care merele mai pastreaza ceva din potentialul lor terapeutic sunt piureurile de mere, preparate prin fierbere rapida, gemurile preparate prin fierbere rapida, merele uscate.

Boli prevenite cu ajutorul merelor

* Diabet – o categorie de principii active din mar, numite polifenoli, au un efect de normalizare a nivelului zaharului din sange, extrem de eficient. Descoperiri de ultima ora arata ca aceste substante, continute mai ales in coaja marului, regleaza secretia pancreasului, prevenind atat hiper, cat si hipo-glicemia, un efect unic, care ar putea revolutiona tratamentele de prevenire a diabetului. Mai ales persoanele care au predispozitie genetica spre diabet (din familie) sau datorita alimentatiei, ar trebui sa consume cate un mar cu 15 minute inaintea fiecarei mese. Aceasta terapie simpla previne atat diabetul, cat si complicatiile sale, in special cele cardiovasculare, asa cum vom vedea.

* Boala coronariana si infarctul miocardic – un studiu gigantic, facut in Statele Unite si finalizat in 2003, arata ca persoanele care consuma fibrele alimentare continute in mere au un risc de infarct cu 45% mai redus. Un singur mar contine 15% din necesarul de fibre zilnic, aceste substante nedigerabile scazand nivelul colesterolului si al trigliceridelor, regland tensiunea arteriala, in asociere cu antioxidantii din mar, prevenind formarea depunerilor de colesterol de pe artere. Ca atare, consumul regulat de mere previne ischemia cardiaca, accidentul vascular, arterita obliteranta si alte asemenea afectiuni cardiovasculare produse de hrana neadecvata, de obiceiurile nesanatoase (fumatul, consumul de alcool), de afectiuni asociate, cum ar fi diabetul, dislipidemia, unele probleme hepatice etc.

* Boala canceroasa – peste treizeci de studii facute in ultimul deceniu au pus in evidenta efectul de prevenire al cancerului prin consum de mere, mai ales al substantelor continute in coaja acestora. Iar caile prin care aceste fructe aparent banale actioneaza sunt incredibil de diverse. Prin efectul lor de „matura” a tubului digestiv, ele previn cancerul gastric si intestinal, eliminand substantele cu potential mutagen si cancerigen. Apoi, antioxidantii pe care le contin ajuta la anihilarea unor cancerigeni cum ar fi fumul de tigara, noxele emise in atmosfera prin arderea hidrocarburilor, aditivii mutageni din hrana etc. Nu in ultimul rand, merele ajuta la stimularea sistemului imunitar, care, atunci cand functioneaza in parametrii normali, distruge prompt toate celulele maligne din organism. Exista si cateva forme de cancer in prevenirea carora merele au un rol extrem de important si pe care le vom enumera in continuare:

* Cancerul pulmonar – un studiu epidemiologic facut in Finlanda, vreme de 26 de ani, pe nu mai putin de 10.000 de persoane, barbati si femei, a aratat ca marii consumatori de mere sunt mult mai protejati fata de cancerul la plamani, fata de cei care consuma doar ocazional sau deloc aceste fructe. Conform acestui studiu, persoanele care consuma zilnic mere, dar si alte alimente bogate in flavonoizi (substantele care dau culoarea galbena cojii merelor), cum ar fi perele, gutuile, merisorul, pepenele galben, au o rata a cancerului pulmonar cu 20% mai scazuta. Interesant este ca aceasta protectie este resimtita chiar si de fumatori, care sunt cei mai expusi la aceasta forma de cancer.

* Cancer la san – un alt studiu, facut de aceasta data in Statele Unite, in statul Iowa, finalizat in 2008, a aratat ca femeile ajunse la menopauza care consuma zilnic mere si alte fructe proaspete sunt, de asemenea, mult mai putin predispuse la cancer mamar. Studiul epidemiologic mentionat este sustinut si de experiente de laborator, care au aratat ca animalele cu tulburari hormonale induse prin administrarea de substante chimice sau prin extirparea ovarelor sunt mult mai putin expuse la cancerul mamar. Conform acestor cercetari, o femeie ar trebui sa consume intre 3 si 6 mere zilnic, pentru a fi pusa la adapost de aceasta afectiune.

1 litru de suc de mere pe zi previne calculii renali

* Cancerul hepatic si cancerul de colon – alte cercetari facute in Statele Unite au aratat ca merele proaspete contin substante active (flavone, polifenoli) care inhiba dezvoltarea tumorilor la nivelul ficatului si al intestinului gros. Aceasta descoperire este extrem de importanta pentru cei care sufera deja de o forma de hepatita virala (mai ales B sau C) si care sunt predispusi, astfel, spre cancer hepatic. Mai ales aceste persoane trebuie sa consume macar cinci sute de grame de mere zilnic, cu precadere in sezonul rece, cand dieta este mai saraca in fructe si legume proaspete.

* Astm – doua studii statistice arata ca cei care consuma regulat mere sunt mult mai putin predispusi spre astm decat cei care consuma rar aceste fructe si au o dieta cu multe proteine si alimente rafinate. Explicatia acestui fenomen este ca in coaja merelor sunt continute substante cu efect antiinflamator si antioxidant, care previn modificarile la nivelul arborelui bronsic, specifice aparitiei astmului. Aceasta protectie, prin consumul zilnic de mere, este necesara mai ales in timpul sezonului rece, fiind recomandata in mod special celor care sufera de bronsita cronica, de bronsita recidivanta, de alergie respiratorie.

* Artrita reumatoida – daca vreti sa nu va treziti cu articulatiile intepenite, o data cu venirea primelor valuri de frig, un demers foarte bun este consumul zilnic a cate 4-5 mere, in cure de macar patru saptamani. Continutul de vitamina C a acestor fructe, dar si de substante antioxidante, le recomanda pentru prevenirea inflamarii articulatiilor, pentru prevenirea modificarilor degenerative la nivelul finelor cartilaje din articulatii, precum si pentru pastrarea mobilitatii si a functionalitatii membrelor, pe ansamblu.

Tratamente interne

* Obezitate, ingrasare – acum nu mai este doar un mit, ci este dovedit stiintific: merele consumate inainte de masa reduc considerabil si fara efort cantitatea de hrana consumata. Un studiu american facut pe persoane sanatoase, dar supraponderale, a verificat efectele ingerarii a doua-trei mere cu 15 minute inainte de a manca.

Practic, toti cei care au consumat mere au simtit nevoia sa manance mai putin la masa, cantitatea medie de calorii ingerate la micul dejun, la pranz sau la cina scazand cu 15% (in calculul caloriilor au fost introduse si merele consumate in prealabil). Asadar, concluzia este simpla si clara: daca vreti sa slabiti, mancati dupa pofta inimii mere, inainte de a consuma nu conteaza ce alt aliment. Aceste fructe sunt cel putin la fel de eficiente ca pilulele de slabit, nu dau vreun efect advers si sunt delicioase!

* Diabet – un studiu de ultima ora, facut de un colectiv de medici italieni, a demonstrat ca tratamentul cu mere ajuta la ameliorarea diabetului pe trei cai simultan. In primul rand, merele incetinesc digestia hidratilor de carbon, ceea ce nu va permite cresterea brusca a glicemiei, ci va ajuta la mentinerea acesteia in limitele normale. Apoi, consumul acestor fructe scade fara dubii rata absorbtiei glucozei din traiectul digestiv, ceea ce din nou va aduce mai putin zahar in sange decat in mod normal. In fine, substantele active (polifenolii) din mere stimuleaza celulele beta ale pancreasului sa secrete mai multa insulina, ceea ce va ajuta organismul sa controleze singur concentratia zaharului din sange. Ca atare, merele pot fi considerate un adevarat medicament contra diabetului. Se consuma zilnic doze de macar 400 de grame, distribuite inaintea meselor principale.

* Colesterol si trigliceride marite – un kilogram de mere consumat zilnic asigura 150% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman. Fibrele alimentare sunt substante nedigerabile care au un rol benefic pentru organism, intre altele ajutand la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. Persoanele care consuma, vreme de 60 de zile, mere in doze suficiente prezinta o scadere a nivelului colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL) cu peste 10%. Aceleasi studii arata ca efectul hipocolesterolemiant este mai intens, daca merele sunt consumate cu tot cu coaja si nu decojite.

Un mar pe zi tine doctorul la distanta

* Constipatie – acizii organici, enzimele si zaharurile complexe din aceste fructe ajuta la normalizarea florei intestinale, in timp ce fibrele alimentare actioneaza ca un piston, impingand materiile reziduale din intestin. Ca atare, cura cu mere este unul din cele mai simple si mai eficiente mijloace pentru a scapa de constipatie. Se consuma cate o portie consistenta (de minimum 400 de grame) de mere rase, cu tot cu coaja, amestecate cu putina miere lichida (este recomandata in mod special mierea de mana) cu 30 de minute inaintea micului dejun si a cinei. Tratamentul dureaza macar 10 zile si poate fi reluat, dupa o pauza de 4 zile, daca simtim nevoia.

* Bronsita, bronsita astmatiforma – in aceste afectiuni, merele au doar un rol adjuvant, insa extrem de valoros, care potenteaza decisiv celelalte tratamente. De „vina” sunt substantele care dau aroma specifica merelor, intalnite mai ales in coaja, substante care au un efectantioxidant si antiinflamator extrem de puternic. Zilnic se consuma minimum 6 mere proaspete, in cure de macar 6 saptamani. Aceasta cura grabeste procesele de vindecare, diminueaza simptomele neplacute, cum ar fi tusea persistenta, catarul, previne evolutia acestor afectiuni spre astm.

* Fumatul – o alta categorie de substante continuta tot in coaja merelor, numite catehine, inactiveaza in mare masura cei peste 60 de agenti cancerigeni existenti in fumul de tigara, de la diversele gudroane, la cadmiul pe care acesta il contine. Ca atare, consumul de mere nu ne ajuta sa fumam fara probleme de sanatate, dar reduce mult efectele nocive ale acestui viciu. Se recomanda cura cu mere proaspete, cate patru-sase pe zi, atat pentru fumatorii activi, cat si pentru victimele pasive ale acestui viciu.

* Reumatism – merele sunt printre alimentele cu cea mai intensa actiune antiinflamatoare articulara, consumul lor ducand la scaderi semnificative ale asa-numitei „proteine C reactive”, a carei prezenta in sange indica iminenta puseelor reumatice, cu inflamarea articulatiilor, cu pierderea elasticitatii acestora etc. Apoi, se pare ca fenolii, adica substantele care dau aroma merelor, au efecte antiinflamatoare articulare comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteza cum ar fi ibuprofenul, ketoprofenul etc. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice in general, se recomanda cura cu mere, in care se consuma minimum 800 de grame de fructe pe zi, pe o perioada de 4-8 saptamani.

* Osteoporoza – un studiu de medicina experimentala facut in anul 2005, in Statele Unite, a aratat ca animalele cu deficit de hormoni feminini, datorat extirparii ovarelor, si-au pastrat densitatea osoasa normala atunci cand au fost hranite preponderent cu mere. In schimb loturile martor, hranite normal, au cunoscut o pierdere rapida de substanta osoasa. Cele mai spectaculoase rezultate au fost obtinute prin administrarea polifenolilor continuti in coaja merelor, substante care pur si simplu stopeaza procesele de fragilizare a oaselor. Se recomanda, asadar, consumul zilnic de mere, cu tot cu coaja, minimum 600 de grame, in cure de 3 luni.

* Colita de putrefactie – un tratament simplu si foarte eficient contra acestei afectiuni este cura exclusiva de mere. Timp de 24-72 de ore, nu se consuma decat aceste fructe proaspete, ca atare sau sub forma de suc, fara nici un fel de alt adaos alimentar. Dupa cura exclusiva de mere se trece, gradat, la un regim vegetarian, cu multe fructe si legume proaspete (peste 45% din hrana trebuie sa fie din cruditati). Acest tratament este practic infailibil, iar eficienta sa este datorata, in primul rand, pectinei din mere, o substanta nedigerabila care ajuta la reglarea rapida a florei intestinale.

* Guta, nivel ridicat al ureei din sange – se consuma cate 1-1,5 litri de suc de mere (reteta cu lamaie si miere, prezentata la „modul de administrare”) zilnic, pe o perioada de timp de minimum 21 de zile. Este o cura simpla, dar care mobilizeaza puternic sarurile acidului uric din tesuturi si ajuta la eliminarea lor prin urina. In plus, prin efectul sau antiinflamator, cura cu suc de mere ajuta la rarirea pana la eliminare a crizelor de guta, la redobandirea aspectului normal si a mobilitatii articulatiilor afectate. Este un tratament valabil si pentru tratarea si, mai ales, pentru prevenirea calculilor renali formati din saruri ale acidului uric (urati).

Tratamente externe

* Carii, tartru dentar, placa bacteriana – rontaitul merelor crude, dimineata si seara, este un excelent mijloc de curatare a dintilor. In coaja si in pulpa marului intalnim substante antibacteriene si antifungice, care vor ajuta, alaturi de actiunea mecanica, la eliminarea placii bacteriene si va preveni formarea tartrului si a cariilor. Specialistii in igiena dentara apreciaza ca un consum regulat de mere nu inlocuieste spalatul pe dinti, ci pur si simplu il completeaza, fiind la fel de necesar.

* Gingivite, paradontoza – se recomanda merele de culoare rosie cat mai inchisa. Acestea se consuma nedecojite si taiate in felii subtiri sau date prin razatoare, dimineata si seara, in cure de minimum o luna. Fiecare inghititura va fi mestecata de macar 30 de ori, asa incat taninurile din coaja merelor sa ajunga in contact cat mai indelungat cu gingia. Aceste substante au efecte antiinflamatoare si cicatrizante gingivale.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Merele vor fi administrate cu prudenta in cazurile de gastrita, de colita de fermentatie, de sindrom al colonului iritabil, de diaree cronica, deoarece pot agrave simptomele acestor afectiuni.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2010/944/medicina-naturii-44


Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...